Natura ca element de securitate: păduri și mlaștini folosite pentru apărarea granițelor
Comisarul european pentru mediu a propus ca statele să folosească mediul natural ca parte a strategiei de apărare: refacerea ecosistemelor de la granițe poate transforma anumite zone în bariere naturale, îngreunând eventualele treceri neautorizate. Această abordare îmbină obiectivele de securitate cu cele de conservare a biodiversității, susține oficialul.
Natura ca element de securitate la frontieră
Potrivit comisarului, lăsarea unor terenuri de frontieră să revină la starea lor mai sălbatică – prin regenerare forestieră sau lăsarea la voia naturii a unor suprafețe – face deplasarea mult mai dificilă pentru forțe sau vehicule care ar încerca să treacă. „Am vizitat aceste zone: terenurile sunt lăsate să se transforme într-un mediu mai dificil de traversat, cu tufișuri și copaci. În aceste condiții, trecerea devine mult mai complicată”, a declarat ea.
Restaurarea zonelor umede este un alt exemplu de barieră naturală eficientă: „Este foarte dificil pentru tancurile grele să treacă prin astfel de terenuri”, a adăugat comisarul.
Apă și infrastructură – securitate esențială
Oficialul a subliniat că un ecosistem sănătos este parte integrantă a securității naționale, în special în ceea ce privește accesul la apă și alimente. „Trebuie să investim în natură. Apa este exemplul cel mai evident. Dacă nu avem apă, nu avem securitate. Uitați-vă la Ucraina, unde infrastructura de apă este atacată. Este crucial să investim în infrastructură și să o protejăm”, a spus ea.
Ca atare, protejarea zonelor urbane împotriva inundațiilor sau a secetei trebuie văzută și prin prisma securității: soluții bazate pe natură, precum conceptul de „orașe-burete”, pot reduce riscurile prin absorbția și gestionarea în exces a apelor.
Politici, chimicale persistente și responsabilitate
Comisarul a mai cerut accelerarea reglementărilor privind substanțele extrem de persistente care contaminează solul și apa și care, în timp, prezintă riscuri pentru sănătate. Apropiații din industrie ar putea fi obligați să contribuie la costurile de remediere, dar, recunoaște ea, în multe cazuri responsabilitățile nu sunt clare, ceea ce poate impune folosirea unor fonduri publice.
În plus, oficialul a respins ideea de a renunța la agenda ecologică, precizând că standardele ridicate de protecție a mediului reprezintă nu doar o necesitate pentru natură, ci și un factor de competitivitate industrială: „Avem aceeași viziune privind obiectivele: standarde ridicate de protecție a mediului sunt o necesitate, nu doar pentru planetă, ci și pentru industriile noastre, care depind de un mediu sănătos”.
Despre viitorul tranziției verzi a concluzionat: „Nu facem pași înapoi. Continuăm tranziția verde într-un mod curat și eficient. Industriile europene știu că această transformare reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje competitive în lumea în care trăim”.
- Refacerea pădurilor la graniță pentru a crea obstacole naturale
- Restaurarea zonelor umede ca barieră împotriva vehiculelor grele
- Investiții în infrastructura de apă și în soluții urbane bazate pe natură
- Reglementări mai stricte și măsuri de remediere pentru substanțele persistente
