Activarea Articolului 5, în discuţie: NATO ezită în faţa atacurilor hibride
În ciuda intensificării atacurilor atribuite Rusiei asupra infrastructurii critice şi a unor depozite de armament din Europa, statele membre ale alianţei evită paşi radicali care ar putea escalada tensiunea cu Kremlinul.
De ce este pusă în discuţie activarea Articolului 5
Capitalele europene analizează mai multe variante de reacţie: deschiderea unei dezbateri privind dacă un val de atacuri hibride ar putea declanşa clauza de apărare colectivă prevăzută la Articolul 5, o comunicare mai unită în faţa incidentelor şi întărirea măsurilor de protecţie a infrastructurilor esenţiale. Aceste opţiuni au fost menţionate de diplomaţi ai alianţei şi de surse apropiate subiectului.
Teama principală rămâne că o ripostă prea directă ar putea transforma campania hibridă într-un conflict convenţional la scară largă, motiv pentru care multe capitale preferă precauţia şi reacţiile ponderate.
Ce spun liderii şi diplomaţii
În încercarea de a transmite determinare fără a provoca o escaladare, secretarul general al NATO a declarat: “Avem toate opţiunile de răspuns (…), unele dintre ele vor fi publice, altele nu”, pentru o publicaţie internaţională.
Tot el a avertizat: “Îi spun lui Putin şi tuturor celor care vor să asculte: dacă continuaţi să faceţi asta, nu numai că vom avea opţiunile noastre de răspuns (…), dar vom continua, de asemenea, sprijinul acordat Ucrainei”.
Mai mulţi oficiali atrag atenţia că frecvenţa atacurilor cibernetice, a sabotorilor şi a incidentelor sub pragul unui conflict deschis creşte, iar serviciile de informaţii au reuşit până acum să împiedice incidente majore: “Serviciile secrete au făcut o treabă bună”.
Însă avertismentele privind riscul unei deteriorări sunt clare: “am avut noroc – nu au existat incidente majore… dacă nu acţionăm, lucrurile s-ar putea înrăutăţi mult”, a subliniat un înalt oficial european în domeniul apărării.
Critici din parlamente şi think‑tank‑uri consideră reacţia prea timidă. “Suntem prea timizi – cu siguranţă”, a afirmat o parlamentară europeană care se ocupă de apărare. Ea a adăugat: “Vladimir Putin nu se opreşte niciodată, se apropie mereu (…) trebuie să arătăm că suntem dispuşi să ripostăm”.
Opţiunile concrete pe masă
- Iniţierea unei dezbateri interne despre dacă şi când o succesiune de atacuri subconvenţionale depăşeşte pragul pentru activarea Articolului 5.
- Coordonarea mai strânsă a comunicării şi a dovezilor pentru a atribui rapid, oficial şi colectiv responsabilitatea unor atacuri.
- Crearea de “pachete” de răspuns convenite în avans, coordonate între guverne şi agenţiile de informaţii, pentru incidente specifice.
- Intensificarea investiţiilor în pregătirea civilă şi protejarea infrastructurilor, inclusiv clarificarea cheltuielilor care intră în calcul pentru ţinta de 1,5% din PIB destinată apărării civile până în 2035.
Incidente recente şi riscul unei reacţii insuficiente
În ultimele zile au fost semnalate atacuri şi sabotaje pentru care sunt formulate suspiciuni de implicare a Rusiei: o dronă a lovit un tren în apropierea frontierei dintre Polonia şi Ucraina, autorităţi au deschis anchete după explozii la depozite de armament şi au existat tentative dejucate asupra unor obiective civile şi logistice. Aceste episoade sporesc presiunea asupra aliaţilor de a defini un răspuns comun.
Între NATO şi UE: preocupări şi limite
În cadrul alianţei nu există încă un plan oficial unanim acceptat pentru escaladarea numărului de incidente; unele opţiuni, precum operaţiuni cibernetice ofensive, rămân gestionate în principal de serviciile naţionale de informaţii. Unele state ar dori clarificări privind pragul de activare a Articolului 5 pentru a transmite un semnal descurajator adversarului, dar consensul lipseşte deocamdată.
Specialiştii avertizează că iniţierea unei astfel de discuţii trebuie însoţită de o voinţă politică clară pentru a nu goli de conţinut clauza de apărare colectivă.
La rândul său, Uniunea Europeană discută măsuri suplimentare, inclusiv sancţiuni şi strategii de apărare şi rezilienţă, însă blocul rămâne divizat în privinţa unor acţiuni imediate şi mai ferme.
Propuneri ferme din unele state
Reprezentanţi din mai multe capitale cer acţiuni concrete: închideri de rute maritime folosite ilegal, sprijin pentru creşterea capacităţii de producţie a unor echipamente defensive folosite de Ucraina şi, în anumite cazuri, utilizarea mijloacelor cibernetice pentru a perturba infrastructura adversă. Criticii susţin că reticenţa faţă de măsuri mai dure nu va face decât să încurajeze escaladarea.
Un fost oficial pe probleme de securitate a numit utilă ideea unor “pachete convenite în prealabil” ca răspuns standardizat la atacuri viitoare şi a avertizat că, dacă un incident grav nu este urmat de un răspuns clar, credibilitatea alianţei ar putea fi afectată profund: “Putin … profită în mod evident de procesele decizionale îndelungate (şi) de inerţia instituţională dintre NATO şi UE”.
Concluzie: dilema descurajării versus escaladării
Aliaţii se confruntă cu o alegere dificilă: să întărească mecanismele de descurajare şi apărare colectivă, inclusiv prin clarificarea condiţiilor pentru activarea Articolului 5, sau să îşi menţină o abordare precaută de teamă că orice pas agresiv ar putea declanşa o reacţie mai amplă din partea adversarului. Dezbaterea va continua pe măsură ce apar noi incidente şi pe măsură ce se conturează poziţiile politice interne ale principalelor capitale.
