Culesul strugurilor: început de sezon între vii pustii și recolte bogate
Pe Dealurile Urlaţiului, la aproximativ 80 km de Bucureşti, a început culesul strugurilor, dar lucrurile nu mai sunt ca odinioară. În locul unor podgorii animate, echipe reduse de muncitori strâng sezonul în vie. Un reporter a petrecut o zi în zona Dealul Mare pentru a vedea cum decurge munca.
Culesul strugurilor – o muncă care încă aduce speranţă
În via lui Eugen Moşneanu, care spune că podgoria familiei există din 1923, au pornit la treabă şase culegători. Mioara şi Roxana sunt printre cei mai harnici, iar lotul îi include pe Vasile, Mario, Cristi şi Dragoş. Strugurii de tip Sauvignon Blanc sunt încărcaţi în ciorchini şi promiţători pentru anul acesta.
„Aici, cât vezi cu ochii erau doar vii. Acum, puţine mai sunt lucrate, unii renunţă din motive economice, alţii pentru că nu mai fac faţă. Eu am replantat totul aici în 2021 cu fonduri europene”, povesteşte mândru Eugen Moşneanu, care se declară viticultor de când există neamul lui.
El explică că menţinerea viei e costisitoare şi laborioasă: „Nu este uşor pentru că totul este scump, apar tot felul de dăunători şi dacă nu o îngrijeşti o pierzi, este plin de vii părăsite pe aici. Doar anul ăsta a trebuit să o stropesc de opt ori”.
Culesul strugurilor – organizare, norme şi răsplată
Găsirea de culegători serioşi a devenit o loterie: mulţi sosesc dimineaţa din alte judeţe pentru a fi tocmiţi, dar nu toţi rămân până la capăt din motive de seriozitate sau pretenţii salariale. Echipa lui Eugen estimează că, în aproximativ trei ore, pot umple o maşină de două tone cu lădiţe pline de ciorchini.
„Cam în trei ore umplem o maşină de 2 tone cu lădiţe pline de ciorchini. Se munceşte zilnic, câte şapte ore şi se câştigă 150 de lei, plus apă şi mâncare”, spune Vasile, care are experienţă la cules şi în străinătate. Norma unor culegători poate ajunge la 2 tone în trei ore, iar efortul este considerabil – unii ajung la capătul rândului după mai multe ture, alţii se accidentează sau strică unelte în grabă.
Preţurile la struguri şi perspectivele producţiei
Specialiştii spun că anul se anunţă bun: vremea a fost prielnică, iar ciorchinii de soiuri albe precum Sauvignon Blanc, Fetească Albă sau Chardonnay sunt plini, în timp ce soiurile roşii mai au nevoie de copt. Situaţia însă este influenţată de piaţă şi de costuri.
„Producţia este mai bună ca anul trecut, iar strugurii, mai ales la noi aici la Dealul Mare costă chiar mai puţin ca în 2025. Dacă atunci au fost între 3,5 lei/kg şi 5 lei/kg, acum se vând cu preţuri între 2,70 lei/kg şi 4 lei/kg”, ne spune Tudor Hrubaru, oenologul unei crame locale.
Mustul pe tarabe: obiceiuri şi comerţ de toamnă
Toamna se simte şi în pieţe prin apariţia mustului. Comercianţii din marile pieţe aduc struguri din diverse regiuni şi transformă o parte din recoltă în must pe loc, pe care îl vând ca suc sau pentru a fi transformat în vin. Un producător din Vrancea spune că are zeci de hectare şi că vinde mustul cu 12 lei pe litru.
„Am 39 de ani şi am învăţat meşteşugul viticulturii de la tata şi el de ai lui şi aşa mai departe. Eu, de cel puţin 20 de ani, vin aici şi vând. Avem 40 de hectare de struguri albi şi negri. Anul ăsta vindem mustul cu 12 lei/litrul”, povesteşte un viticultor din Odobeştii de Vrancea.
Vânzarea poate merge mai greu faţă de alţi ani, dar pasiunea pentru meserie rămâne. Culesul a început de la începutul lunii septembrie în multe podgorii, iar proprietarii ţin să nu piardă boabele coapte: pe sezon, o vie mică poate produce câteva mii de litri de vin pentru clienţi fideli.
