Demotivarea angajaților: cum inflația și cultura organizațională erodează motivația la serviciu
Un studiu global asupra relațiilor la locul de muncă arată o nemulțumire pronunțată în rândul angajaților: o parte semnificativă dintre cei chestionați consideră că așteptările din partea angajatorilor au crescut, iar aproape jumătate simt că prioritatea este profitul în locul bunăstării oamenilor.
În România, rezultatele reflectă tensiuni similare: mulți respondenți sesizează discriminare salarială pe criterii de vârstă, iar creșterea accelerată a costurilor a făcut ca majorările salariale reale să fie anulate pentru o parte importantă a salariaților. Pe fondul acestor presiuni, mulți caută joburi mai bine plătite, iar alții preferă munca de la distanță pentru a reduce cheltuielile cu transportul.
„Este adevărat, sunt zile grele. Inflația a anulat, practic, orice creștere salarială, iar oamenii resimt o presiune tot mai mare în viața de zi cu zi. Nu mai vorbim doar despre bani, ci despre uzură emoțională, despre lipsă de sens și despre neîncrederea care se insinuează în relația angajat, instituție sau organizație.
Cifrele din acest raport nu sunt doar o statistică rece, ele spun o poveste tăcută despre deconectare, epuizare, dezamăgire și retragere. În cabinet, văd tot mai des oameni care nu mai suferă din cauza volumului de muncă sau a a faptului că locul de muncă a devenit a doua casă, ci din cauza sentimentului că munca lor nu mai are greutate, că sunt invizibili pentru organizația căreia îi dau zilnic energie, timp și loialitate.
E firesc ca într-un climat economic instabil, companiile să devină mai atente la eficiență, profit și rezultate. Dar oameni nu sunt cifre… ei sunt cei care fac cifrele sa vorbească”
a declarat dr. Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la o universitate.
Demotivarea angajaților: responsabilități manageriale și soluții practice
Specialistul avertizează că, atunci când profitul înlocuiește abordarea umană, se instalează distanțarea: angajații, chiar și cei implicați, se retrag emoțional și își prioritizează propriul bine, chiar dacă acel bine nu le mai oferă satisfacție reală.
„Activitatea profesională ar trebui să fie un spațiu de apartenență, nu o sursă cronică de stres. Atunci când angajații spun că nu mai au încredere în deciziile luate „sus”, nu vorbim despre fragilitate, ci despre o criză de sens. Sensul nu se impune prin KPI-uri, ci se construiește prin încredere, comunicare sinceră și coerență între ceea ce compania declară și ceea ce face, între ceea ce se planifică și ceea ce se implementează”,
a declarat psihologul pentru o publicație națională.
- În locul presiunii continue, este esențială prezența umană autentică. O întrebare simplă și sinceră – „Cum te simți?” – poate conta mai mult decât un bonus punctual.
- În locul evaluărilor sterile, este mai util să întrebăm: „Ce te ține aici?” sau „Ce ai nevoie pentru a te simți bine, nu doar prezent?”. Astfel de întrebări construiesc relații, empatie și, în final, loialitate și implicare reală.
Măsurile punctuale nu înlocuiesc o schimbare culturală: oamenii au nevoie să se simtă mai mult decât un rol în organigramă. Pauze autentice, întâlniri fără agendă și spații în care vocea angajatului contează pot reînnoi legătura cu munca.
Siguranța psihologică – posibilitatea de a greși fără umilire și de a exprima ceea ce simți fără teamă – este mai eficientă pentru coeziunea echipelor decât controlul rigid și raportările fără sens. De asemenea, explicarea clară a rostului muncii, nu doar a sarcinilor, stimulează implicarea sinceră și respectul față de valorile personale ale angajatului.
„Oamenii nu pleacă doar pentru că nu sunt plătiți suficient. Pleacă pentru că nu se mai simt văzuți, ascultați, înțeleși. Oamenii au nevoie să audă înainte de orice… Nu este vina ta.”
Studiul arată și impactul concret al inflației: 75,6% dintre respondenți se declară puternic afectați de scumpiri; 89,2% au resimțit majorarea costurilor la utilități, iar 85,6% au fost afectați de scumpirile la alimente și băuturi. Transportul a fost un factor important pentru 40,7% dintre participanți.
Pe acest fond, 65% ar renunța la anumite beneficii extrasalariale în schimbul unui salariu mai mare care să acopere inflația. Doar 4,8% au avut recent discuții cu angajatorul și au obținut o majorare; 30,8% au cerut mărire și nu au primit-o, iar 24,1% intenționează să negocieze în perioada următoare. În ultimele 12 luni, 63,4% spun că nu le-a crescut salariul, 25,3% au primit o majorare sub rata inflației, iar 5,7% au avut ajustări egale sau peste inflație.
Consecința economică a ultimelor luni a făcut ca 41,3% dintre respondenți să fie activ în căutarea unui nou loc de muncă; 33,2% ar schimba doar pentru un salariu semnificativ mai mare, 11,4% sunt mulțumiți de actualul job, iar 14,1% caută dintr-un mix de motive. Pentru jumătate dintre candidați, salariul rămâne criteriul decisiv.
Atitudinea față de munca remote s-a schimbat: dacă anterior era valorizată pentru flexibilitate, acum multe persoane o văd ca pe o soluție de reducere a costurilor (transport, masă, îmbrăcăminte). Conform datelor, 33,8% ar accepta un job cu mai puțin timp liber dacă salariul ar fi semnificativ mai mare, 33,9% ar fi de acord doar pentru o diferență importantă, iar 32,4% refuză, punând preț pe timp liber.
În ansamblu, demotivarea angajaților este un semnal clar că organizațiile trebuie să îmbine grijă reală pentru oameni cu decizii economice raționale, pentru a păstra talentul și implicarea pe termen lung.
