Negocierile dintre Iran și SUA, într-o cursă contra cronometru în Golful Persic
Statele din Golful Persic încearcă să obțină o pauză diplomatică înainte de 3 noiembrie, pe fondul riscului ca ostilitățile dintre Washington și Teheran să se intensifice. Deși nu au provocat conflictul, aceste țări resimt direct efectele asupra securității și economiei, iar o nouă rundă de atacuri ar putea destabiliza întreaga regiune.
Experta în Orientul Mijlociu Ioana Constantin-Bercean arată că Arabia Saudită și Qatarul se numără printre statele care încearcă să faciliteze dialogul. Miza este importantă și pentru că, după scrutinul american, președintele Donald Trump ar putea avea mai multă libertate de acțiune în privința Iranului.
Negocierile dintre Iran și SUA și eforturile diplomatice din Golf
În ultimele zile, mai multe state au intensificat contactele cu Teheranul. Arabia Saudită, Turcia și Pakistanul au trimis reprezentanți de rang înalt pentru discuții privind securitatea regională. Potrivit expertei, întâlnirea a oferit Iranului ocazia de a discuta direct cu trei puteri sunnite, una dintre ele deținătoare de arme nucleare.
Inițiativele diplomatice au loc într-un climat tensionat. Riadul a anunțat că susține deschiderea unor canale de negociere, în timp ce atacurile cu rachete atribuite rebelilor houthi și discuțiile despre sprijin militar au amplificat temerile privind extinderea conflictului.
În paralel, vicepreședintele american JD Vance i-ar fi transmis o scrisoare lui Mohsen Rezaei, prin intermediul mediatorilor qatarezi. Conținutul documentului nu a fost confirmat oficial, însă relatările din presa americană indică faptul că dosarul nuclear ar fi tema centrală și că s-ar fi discutat posibilitatea unei întâlniri la Doha sau Istanbul. Rezaei a confirmat că a citit scrisoarea, iar ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a descris-o drept un pas pozitiv, fără să considere necesară o întrevedere imediată.
Strâmtoarea Ormuz și dosarul nuclear, în centrul discuțiilor
Qatarul pare să fi devenit principalul canal diplomatic, în timp ce Pakistanul păstrează un rol important în contactele de securitate. În ultimele zile, oficiali qatarezi au purtat discuții îndelungate la Teheran, iar negociatorii iranieni s-au deplasat apoi la Doha.
Printre variantele discutate s-ar afla redeschiderea Strâmtorii Ormuz în decurs de o săptămână și transferarea uraniului înalt îmbogățit într-o țară terță sau diluarea acestuia. China ar putea avea un rol de garant. Totuși, aceste propuneri nu au fost confirmate oficial.
Negocierile dintre Iran și SUA sunt blocate, în principal, de ordinea în care fiecare parte dorește să fie făcute concesiile. Washingtonul cere rezolvarea problemei nucleare, în timp ce Teheranul solicită ridicarea blocadei și a sancțiunilor, precum și deblocarea fondurilor. Iranul a transmis, de asemenea, că nu intenționează să scoată din țară uraniul îmbogățit.
O posibilă formulă regională pentru oprirea conflictului
O propunere discutată de analiști occidentali ar presupune ca statele din Golf să contribuie la reconstrucție, Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, iar Statele Unite să ridice blocada. Chestiunea nucleară ar urma să fie amânată, astfel încât niciuna dintre părți să nu fie nevoită să facă imediat concesii directe.
O astfel de formulă se apropie de eforturile diplomatice atribuite Qatarului, dar ridică o problemă esențială: garanțiile. Statele din Golf ar putea avea dificultăți în a împiedica noi atacuri din partea Washingtonului sau a Israelului, dacă liderii acestora decid să continue operațiunile militare.
Amenințările militare și neîncrederea dintre Washington și Teheran
Mesajele venite de la Donald Trump au fost schimbătoare: conflictul ar putea continua, s-ar putea încheia curând sau ar putea urma o nouă operațiune militară. În opinia Ioanei Constantin-Bercean, această combinație dintre presiune și dialog poate fi interpretată drept diplomație coercitivă: Iranului i se cere să negocieze dosarul nuclear, în timp ce statele din Golf sunt avertizate că violențele ar putea reizbucni.
Președintele american ar urmări un rezultat pe care să îl poată prezenta drept o victorie: împiedicarea Iranului să obțină arma nucleară, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și reducerea prețurilor la energie. Însă Teheranul are motive să privească cu neîncredere inițiativele diplomatice, după ce, potrivit expertei, atacuri anterioare au avut loc la scurt timp după runde de negocieri.
În interiorul administrației americane ar exista, totodată, opinii diferite privind pașii următori: unii oficiali ar susține negocierile, iar alții ar prefera menținerea presiunii. Această lipsă de claritate complică evaluarea intențiilor Washingtonului și sporește incertitudinea din regiune.
Rolul Rusiei și al Chinei în negocierile din Golful Persic
Rusia și China încearcă să își mențină influența în Orientul Mijlociu, însă niciuna nu poate garanta că Statele Unite nu vor relua atacurile. Moscova ar putea beneficia de pe urma creșterii prețurilor la energie și a rolului său de interlocutor, dar sprijinul diplomatic nu reprezintă o garanție de securitate.
Beijingul a condamnat atacurile asupra unor obiective din Arabia Saudită și ar putea contribui la o eventuală înțelegere prin garanții economice. Totuși, China nu și-ar asuma obligații militare. Ambele puteri ar putea face mai ușor de acceptat o pauză, fără să poată opri o decizie americană de a lovi.
Riscurile regionale și efectele asupra României
Mai multe evoluții ar putea compromite o eventuală înțelegere: solicitările unor oficiali iranieni pentru un răspuns extins la orice atac, propunerile de retragere din Tratatul de Neproliferare Nucleară și incidentele raportate în Strâmtoarea Ormuz. În plus, unele state din Golf ar putea refuza folosirea bazelor militare de pe teritoriul lor.
Instabilitatea are efecte și asupra României. O creștere a prețului petrolului se poate reflecta în costul carburanților și poate alimenta inflația. O nouă rundă de atacuri ar ridica, de asemenea, întrebări privind siguranța cetățenilor români aflați în regiune și rolul bazelor aliate.
Deschiderea unui canal de dialog la Doha nu înseamnă că războiul se va încheia în curând și nici nu oferă garanția că Statele Unite vor renunța la noi atacuri. Potrivit Ioanei Constantin-Bercean, statele care suportă consecințele conflictului încearcă acum să îi convingă pe beligeranți să accepte o pauză, înainte ca fereastra diplomatică să se închidă.
