Tinerii iranieni din Generația Z resping scenariul unei izolări totale
Represiunea, execuțiile și restricțiile nu au înlăturat dorința de schimbare a tinerilor din Iran. Șapte reprezentanți ai Generației Z spun că societatea nu va accepta izolarea și controlul total, chiar dacă lupta pentru libertate ar putea fi lungă și costisitoare.
În timp ce tensiunile internaționale legate de programul nuclear al Iranului persistă, iar cenzura și represiunea continuă, se discută tot mai des despre posibilitatea ca țara să ajungă într-o situație asemănătoare celei din Coreea de Nord. Unii consideră că acest lucru s-a întâmplat deja, în timp ce alții cred că poziția strategică și particularitățile Iranului fac imposibil un asemenea model.
O perspectivă diferită vine de la tinerii iranieni din Generația Z. Ei spun că, în pofida eforturilor autorităților de a-și extinde controlul prin supraveghere, izolare și constrângeri, populația nu este pregătită să accepte fără împotrivire o asemenea direcție.
Tinerii iranieni din Generația Z spun că nu vor renunța la libertate
Pentru acești tineri, protestele și rezistența fac parte dintr-o experiență colectivă pentru care mulți oameni au plătit un preț personal ridicat. Ei afirmă că societatea nu mai vrea să se supună fără reacție limitărilor impuse de conducere.
Șapte iranieni născuți în anii 2000 au transmis că „Iranul nu va deveni niciodată Coreea de Nord”. În opinia lor, chiar dacă autoritățile ar urmări o asemenea transformare, rezistența societății ar împiedica-o.
„Această generație nu va tăcea niciodată”
Milad, student la managementul afacerilor în vârstă de 23 de ani, a participat de mai multe ori la proteste antiguvernamentale. El respinge ideea că Iranul ar putea urma modelul nord-coreean.
„Tineretul iranian are curaj, inteligență și o dorință copleșitoare de a trăi”, spune el.
„Generația noastră își dorește lucruri pe care generațiile anterioare le-ar fi considerat ambițioase, dar pentru noi este pur și simplu vorba despre a trăi liber și a ne bucura de drepturile noastre fundamentale. Această generație nu acceptă orice fel de viață, indiferent de preț.”
Milad spune că tinerii nu sunt dispuși să accepte un sistem care încearcă să reglementeze fiecare aspect al vieții și introduce tot mai multe restricții.
Ghazal, elevă în ultimul an de liceu, spune că generația ei nu va uita experiențele prin care au trecut tinerii, familiile și prietenii lor:
„Generația noastră nu va uita ușor ce ni s-a întâmplat nouă, părinților noștri, prietenilor noștri și concetățenilor noștri iranieni. Atât de mulți oameni din această țară au fost privați de tinerețe și de viață, iar acest lucru nu este ceva ce putem trece cu vederea.
În ciuda tuturor execuțiilor, represiunii, nedreptății și cruzimii, atât de mulți tineri și adolescenți continuă să se opună opresiunii și refuză să renunțe”
Ea adaugă: „Această determinare demonstrează, în sine, că societatea iraniană nu poate fi redusă la tăcere prin frică și violență.”
„Nicio țară nu devine Coreea de Nord peste noapte”
Nu toți tinerii intervievați privesc viitorul cu același optimism. Amirali, student la informatică în vârstă de 24 de ani, avertizează că menținerea tendințelor actuale ar putea agrava situația economică. „Decalajul dintre bogați și săraci se va adânci dramatic, iar economia și resursele țării vor ajunge și mai mult sub controlul unor rețele de tip mafiot”, spune el.
Totuși, Amirali consideră că problemele economice nu vor înfrânge spiritul populației:
„Iranienii ar putea sărăci de la o zi la alta, dar asta nu înseamnă că guvernul poate face tot ce vrea în timp ce toată lumea tace. Oamenii poate că nu se pot bucura ei înșiși de o viață decentă, dar nici nu vor lăsa regimul să o ducă ușor”
Shayan, student la arhitectură în vârstă de 23 de ani, atrage atenția că absența protestelor vizibile după reprimarea sângeroasă a manifestațiilor din ianuarie 2026 nu înseamnă că oamenii au acceptat situația.
„Nicio țară nu devine Coreea de Nord peste noapte”, spune el. „Este un proces gradual.
Libertățile sunt restrânse pas cu pas, canalele de comunicare cu lumea exterioară sunt închise treptat, iar guvernul încearcă să blocheze orice cale posibilă către schimbare sau revenirea la situația anterioară.
„Însă adevărata întrebare este până unde este pregătită societatea să tolereze aceste restricții. Nu am nicio îndoială că tinerii iranieni nu vor permite ca acest proces să ajungă într-un punct în care orice posibilitate de schimbare să fi fost eliminată.”
În opinia lui Shayan, lipsa manifestațiilor nu dovedește că frica a pus stăpânire pe societate.
„Poate că mulți oameni din afara Iranului își imaginează că, după uciderile din ianuarie, tinerii s-au speriat și nu mai îndrăznesc să iasă în stradă”, spune el.
„Dar ceea ce văd eu este cu totul altceva. Frica nu a dispărut, ci și-a schimbat forma și s-a transformat într-o furie profundă. Din punctul meu de vedere, societatea nu a uitat ce s-a întâmplat și nici nu s-a împăcat cu situația actuală. Oamenii așteaptă cu disperare o nouă ocazie de a se ridica. Iar acesta este lucrul care diferențiază Iranul de Coreea de Nord”
„Societatea iraniană și-a făcut deja alegerea”
Ehsan, barman în vârstă de 20 de ani, spune că înțelege de ce restricțiile sociale, sancțiunile și direcția politică alimentează temerile privind viitorul țării.
„Având în vedere restricțiile sociale, sancțiunile și direcția în care se îndreaptă guvernul, pot înțelege de ce mulți oameni cred că Iranul ar putea deveni în curând o altă Coree de Nord.
„Dar este suficient să te plimbi prin diferite cartiere din Teheran în aceste zile și să vezi cu ochii tăi cum tinerii se opun forțelor guvernamentale și membrilor miliției, care patrulează pe străzi în fiecare noapte.”
Potrivit lui Ehsan, faptul că tinerii sunt dispuși să se confrunte cu forțele guvernamentale, în ciuda riscurilor, arată că intimidarea nu a determinat societatea să accepte situația.
„Acești tineri știu exact cu cine au de-a face”, continuă el.
„Știu că forțele cu care se confruntă au autorizația de a trage, că ar putea fi împușcați, arestați sau supuși oricărei alte forme de violență. Cu toate acestea, refuză în continuare să dea înapoi.
„Acest lucru arată că societatea iraniană a depășit punctul în care guvernul poate impune orice restricții dorește doar prin intimidarea oamenilor.”
Parnian, elevă în ultimul an de liceu, a răspuns de trei ori „Niciodată” când a fost întrebată dacă Iranul va deveni o altă Coree de Nord.
„Cred că societatea iraniană și-a făcut deja alegerea”, spune ea. „Oamenii știu ce nu vor și nu sunt dispuși să trăiască pentru totdeauna în aceste condiții. Obținerea a ceea ce își doresc poate dura și poate presupune un preț, dar se va întâmpla. Mai important, cred că guvernul însuși știe foarte bine acest lucru.”
Arash, agent imobiliar în vârstă de 21 de ani, observă asemănări între regimul iranian și cel nord-coreean în privința controlului informațiilor și a reprimării vocilor critice. El crede însă că tinerii nu vor permite subjugarea completă a societății.
„Când un guvern recurge la arestări, tortură, execuții și reprimarea violentă a protestelor pentru a rămâne la putere, încearcă să-și reducă poporul la tăcere, în loc să-l asculte și să-i rezolve problemele.
Îi cunosc pe tinerii din generația mea”, spune el. „Văd cât de mult le pasă de drepturile lor, de libertățile personale și de viitorul lor.
„Guvernul ar putea intensifica presiunea, ar putea impune noi restricții și chiar ar putea înăbuși protestele pentru o vreme. Dar nu cred că vreun nivel de nedreptate sau de represiune poate forța această generație să accepte distrugerea propriului viitor și să se resemneze cu o viață în care libertățile îi sunt complet îngrădite.”
