Ruperea coaliției: un risc cu costuri politice și economice, avertizează un sociolog
Sociologul Remus Ștefureac, director al unui institut de cercetare, a publicat o analiză în care susține că ruperea coaliției, într-o perioadă marcată de crize economice și amenințări de securitate, ar fi o decizie cu efecte electorale și sociale grave pentru formațiunea care ar alege să iasă prima de la guvernare.
De ce ruperea coaliției e considerată o greșeală majoră
Analiza pornește de la ideea că, în condiții raționale, cel mai realist scenariu rămâne menținerea coaliției. Negocierile și cedările reciproce sunt parte integrantă a funcționării unui guvern de coaliție, iar în contextul actual orice destrămare ar genera costuri rapide: scădere a încrederii, creșterea dobânzilor și majorarea costurilor vieții.
„Dacă plecăm de la premisa unor decizii raționale, scenariul realist ar fi continuarea acestei coaliții. Asta nu înseamnă că negocierile, nuanțele și cedările reciproce nu trebuie să fie o caracteristică a ei. Ele sunt o caracteristică a oricărui guvern de coaliție.
Cedează și premierul, cedează și PSD, cedează și USR, cedează și UDMR, iar fiecare obține, la rândul său… Așa funcționează un cabinet de coaliție, nu poate funcționa altfel. Dar perspectiva încheierii mandatului acestui cabinet, într-un asemenea context, mi se pare riscantă, costisitoare pentru toți actorii politici și costisitoare pentru țară, în general”
Ruperea coaliției și impactul asupra electoratului
Specialistul subliniază că, deși tensiunile sunt normale într-o coaliție, expunerea lor publică transformă aceste dispute în costuri politice. În opinia sa, partidul care provoacă ruptura va suporta consecințele electorale cele mai mari, pentru că instabilitatea politică agravează problemele economice și sociale deja existente.
„Dincolo de nemulțumirile acumulate, în final, politic și electoral, va plăti cel care rupe. Acest lucru mi-e destul de clar, pentru că vremurile sunt cumplite. Să adaugi peste asta o criză politică, din care se poate ieși greu, este un cost suplimentar care se va resimți rapid în scăderea ratingului României, în scăderea încrederii, în creșterea dobânzilor, în costuri mai mari ale vieții cetățenilor.
Practic, nivelul de trai va deveni și mai scăzut”
Ce se întâmplă dacă coaliția se rupe: scenarii pentru partide
În analiza publicată pe pagina sa de social media, sociologul detaliază posibilele urmări pentru fiecare formațiune implicată, avertizând că ruptura are potențialul de a redistribui voturi către formațiuni radicale sau de opoziție.
- Partidul de centru-stânga: analistul atrage atenția că o ieșire de la guvernare ar putea provoca scăderi semnificative de procentaj în rândul propriului electorat, cu migrarea unor voturi către formațiuni naționaliste.
- Partidul reformist/progresist: o retragere unilaterală ar putea conduce la irelevanță parlamentară, prin pierderi de voturi către formațiuni de centru-dreapta și, parțial, către opoziție radicală.
- Partidul de centru-dreapta (cel care deține premierul): părăsirea guvernării în plin context de criză economică și de securitate este considerată o opțiune cu costuri electorale ridicate, pentru că poate fi percepută ca abandon al responsabilității guvernamentale.
- Partidul minoritar: chiar dacă pierderile de voturi pot fi mai puțin imediate, ieșirea din guvernare poate eroda imaginea de actor politic responsabil și reduce capitalul de încredere pe termen mediu.
„Ele sunt definitorii pentru cabinetele de coaliție, la fel ca tensiunile politice. Dar este esențial ca forțele care compun coaliția să reușească să gestioneze aceste tensiuni mai degrabă în spatele cortinei decât în piața publică. Pentru că, în piața publică, ele înseamnă, de asemenea, costuri.
Costuri de credibilitate, costuri de încredere, ceea ce duce la mutarea facilă a voturilor în zona ultrapopulistă”
Concluzii și apel la responsabilitate în gestionarea crizelor
Remus Ștefureac insistă pe necesitatea realismului politic: deciziile privind menținerea sau ruperea coaliției trebuie să țină cont nu doar de calcule interne, ci și de efectele asupra stabilității economice și a imaginii țării. Negocierile și cedările reciproce ar trebui să aibă loc discret, pentru a evita panica piețelor și deteriorarea nivelului de trai al cetățenilor.
„O mică doză de realism politic și electoral, extras din trăsnaia ruperii coaliției în plină perioadă marcată de turbulențe majore (economice și de securitate).
Partidul care va pleca acum de la guvernare va pierde masiv politic și electoral.
„Dacă pleacă PSD, scorul său poate să ajungă la sub 10%. Aproximativ 80% dintre votanții PSD resping ideea ieșirii de la guvernare. Prin urmare, o decizie de ieșire împotriva voinței propriului electorat va genera o nouă hemoragie masivă de voturi înspre AUR, care e mai eficient ca voce a opoziției și defilează cu statutul de partid neuzat de guvernare în ultimii 37 de ani.”
„Dacă pleacă USR, partidul riscă să devină irelevant, sub pragul parlamentar.
O eventuală decizie unilaterală a USR de ieșire de la guvernare ar duce la o hemoragie de voturi înspre PNL-Bolojan și, parțial, AUR (USR a mai pierdut voturi în favoarea AUR în 2020). USR rămâne însă la guvernare din pragmatism politic și electoral, nu din loialități morale, cum văd că se mai invocă.”
„Dacă pleacă PNL de la guvernare, forțat de o linie anti-Bolojan, partidul riscă o hemoragie masivă de voturi înspre USR și, parțial, AUR. Este partidul care are prim-ministrul și nu își permite să fugă de pe front în plin război (criza economică și riscuri imense de securitate).”
„Dacă pleacă UDMR, partidul riscă să piardă capitalul politic de partid responsabil, câștigat în ochii majorității românești. Poate nu pierde voturi pe termen scurt, dar se vulnerabilizează și pierde respectabilitate.”
„Sigur că, într-o coaliție, e firesc ca partidele să aibă viziuni diferite, la fel de firesc este să negocieze, să mai cedeze fiecare (și PNL/Bolojan, și PSD, și USR, și UDMR), iar cu războiul la ușă, să facă aceste lucruri în spatele ușilor închise, pentru a nu tensiona și mai mult populația și piețele cu crize artificiale, de care nimeni nu are nevoie când vremurile sunt atât de grele.”
„Responsabilitatea supremă acum este să găsești căi de negociere și înțelegere în folosul țării.
Aritmetica parlam”.
