Japonia introduce custodie comună după divorț într-o reformă istorică a Codului Civil
Ce schimbă noua lege privind custodia comună după divorț și de ce este importantă
Japonia a adoptat o modificare majoră a Codului Civil, care permite pentru prima dată din 1947 ca părinţii divorţaţi să opteze pentru custodia comună a copiilor. Măsura, parte a unei revizuiri legislative aprobate în 2024, transformă cadrul juridic anterior în care autoritatea parentală era, de regulă, atribuită unui singur părinte.
Schimbarea survine după critici internaţionale legate de cazuri de separare forţată a copiilor de unul dintre părinţi, în special situaţii în care unul dintre soţi împiedica un părinte străin să menţină legătura cu copilul. Autorităţile au motivat reforma prin necesitatea alinierii practicilor la standarde care protejează mai bine drepturile minorilor şi relaţiile cu ambii părinţi.
Principalele prevederi ale reformei
Cuplurile vor putea alege între custodia exclusivă şi custodia comună după divorț; legea prevede şi aplicarea retroactivă în anumite situaţii.
Se introduce o pensie alimentară minimă obligatorie, stabilită la 20.000 yeni pe lună (aproximativ 110 euro) pentru fiecare copil, în absenţa unui acord între părţi.
Tribunalul de familie poate dispune reţinerea din salariu pentru părinţii care pot plăti, dar refuză să achite întreţinerea stabilită de instanţă.
În caz de violenţă domestică, legislaţia prevede acordarea custodiei exclusive părintelui vătămat.
În principiu, decizia asupra regimului de custodie va reveni părinţilor, iar instanţele vor interveni doar când nu există consens. Când intervine tribunalul de familie, acesta va decide soluţia considerată cea mai potrivită pentru binele minorului.
Responsabilităţi şi decizii comune
În cadrul custodiei comune, ambii părinţi trebuie să ajungă la înţelegeri privind aspecte esenţiale ale creşterii copilului, precum educaţia sau îngrijirea medicală, şi să respecte obligaţiile financiare şi programul de vizite. Totuşi, noile norme nu garantează neapărat o convieţuire egală a copilului cu ambii părinţi.
Reforma marchează şi faptul că Japonia, până acum una dintre puţinele democraţii din grupul celor mai dezvoltate state care nu permiteau această opţiune, schimbă cursul politicii familiale sub influenţa presiunii internaţionale şi a cazurilor semnalate de separare parentală.
