Opțiuni de intervenție militară în Iran: ce analizează administrația americană
Administrația americană a primit o listă extinsă de posibile măsuri militare privind Iranul, elaborate în contextul protestelor de masă din ultimele săptămâni, potrivit unor oficiali și relatări din presa americană. Propunerile acoperă atât lovituri asupra programului nuclear și al rachetelor, cât și acțiuni menite să slăbească conducerea supremă a țării.
Evaluarea opțiunilor de intervenție militară în Iran
Oficialii au subliniat că niciuna dintre opțiuni nu a fost autorizată până în prezent. Președintele încă nu a luat o decizie finală, iar Pentagonul a prezentat variante care includ chiar operațiuni terestre specifice, deși administrația încearcă totodată să lase deschisă calea diplomației și transmite semnale în acest sens.
În ultimele zile, președintele a analizat dacă schimbarea regimului este o posibilitate realistă. „Președintele a declarat că speră că nu va fi necesară nicio acțiune, dar regimul iranian ar trebui să încheie o înțelegere înainte de a fi prea târziu”, a transmis o purtătoare de cuvânt a administrației.
Pe fondul protestelor, s-au luat în considerare atacuri asupra capacităților nucleare și ale sistemelor de rachete, dar și lovituri asupra unor obiective simbolice, precum sediile unor forțe paramilitare implicate în reprimarea manifestațiilor. Totuși, decizia finală a fost amânată după anunțuri privind anularea unor execuții programate și după apeluri internaționale către prudență.
Cea mai riscantă opțiune
Cea mai periculoasă variantă avansată implică trimiterea, în mod discret, a unor echipe speciale pentru a ataca sau a sabota elemente ale programului nuclear care nu au fost afectate în loviturile anterioare. Forțele specializate sunt antrenate pentru astfel de misiuni de mare valoare, dar riscurile asociate unei operațiuni pe teritoriul iranian sunt semnificative.
Analizatorii notează că istoria și capacitățile militare ale Iranului fac o intervenție de acest tip mult mai complexă și mai periculoasă decât operațiunile recente în alte regiuni. Un înalt responsabil a arătat că planificarea unei schimbări de regim în Iran ar presupune provocări mult mai mari decât în alte cazuri anterioare.
Alte opțiuni discutate
- Lovituri aeriene sau navale asupra infrastructurii militare și a facilităților legate de programul nuclear sau de rachete.
- Atacuri țintite asupra unor lideri sau conducători ai unor structuri influente, menite să creeze dezordine suficientă pentru o schimbare internă a conducerii.
- Presiune diplomatică combinată cu amplificarea prezenței militare în regiune pentru a forța negocieri sau concesii.
Oficialii sunt însă sceptici că Teheranul ar accepta cerințe extrem de dure, care ar include predarea stocurilor de uraniu îmbogățit, limitarea rachetelor cu rază lungă de acțiune și încetarea sprijinului pentru grupuri în regiune. Rămâne incert cine ar prelua conducerea în cazul înlăturării liderului suprem și dacă un eventual succesor ar fi dispus la negocieri mai ample.
Termenul și pozițiile oficiale
În Biroul Oval, președintele a afirmat: „Vă pot spune că ei vor să încheie un acord”. Întrebat dacă a dat un termen limită, el a răspuns: „Da, şi ei înşişi îl ştiu cu certitudine”. „Să sperăm că vom ajunge la un acord. Dacă aşa va fi, cu atât mai bine. Dacă nu, vom vedea ce se va întâmpla”, a adăugat el, reiterând speranța că nu va fi nevoie de acțiuni militare.
Pe de altă parte, autoritățile iraniene au declarat că nu sunt programate negocieri în acest stadiu. Un oficial de la Teheran a precizat că, dacă discuțiile vor fi corecte şi echitabile, Iranul este dispus să participe, dar a subliniat că capacităţile sale defensive şi rachetele „nu vor face niciodată obiectul negocierilor”.
În acest moment, administrația pare să combine presiunea militară cu opțiuni diplomatice, cântărind riscurile unei acțiuni directe față de beneficiile posibile ale unei soluții negociate.
