Vipere în Retezat: imaginile virale și ce trebuie să știe turiștii
Un material publicat recent de administrația parcului a făcut înconjurul rețelelor de socializare: imaginile surprind două vipere masculi angajate într-o luptă pentru teritoriu, un comportament asociat sezonului de împerechere. Administrația rezervației atrage atenția că primăvara viperele devin mai vizibile și recomandă prudență vizitatorilor.
„Deși adesea sunt privite cu teamă, viperele au un rol esențial în ecosistem, contribuind la menținerea echilibrului natural prin controlul populațiilor de rozătoare. Dacă întâlniți vipere în natură: păstrați distanța, nu încercați să le atingeți sau să le mutați, respectați habitatul lor natural. Natura funcționează perfect atunci când fiecare specie este lăsată să-și urmeze rolul”, a transmis administrația parcului.
Unde apar viperele în Retezat
Directorul parcului a explicat că viperele pot fi întâlnite în special în zone însorite, pe stâncării, în iarbă înaltă sau în locuri dense cu vegetație, dar ocazional pot fi găsite și în pădure. Astfel de exemplare au fost observate recent pe trasee și în jurul lacurilor glaciare din parc.
„Preferă zonele însorite, ca să se poată expune la soare, și zonele cu stâncărie, unde se pot retrage foarte repede dacă apare un pericol. Dar și în pădure se pot întâlni. Am văzut de multe ori exemplare de viperă în pădure, prin frunziș, dar, repet, preferă zonele însorite, mai ales acum, în această perioadă, și zonele unde se simt protejate: vegetație mai mare, iarbă mai înaltă, ca să se poată retrage”, a spus directorul parcului.
Ce să faci dacă întâlnești o viperă
Majoritatea viperele evită contactul cu oamenii și se retrag dacă detectează vibrațiile solului. Totuși, se pot apărea reacții defensive dacă sunt surprinse sau atinse. Pentru a reduce riscul unei întâlniri neplăcute, urmați câteva reguli simple de comportament pe traseu.
- Mențineți distanța – nu încercați să atingeți, să prindeți sau să mutați reptilele.
- Atenție unde pășiți și unde vă așezați – evitați locurile cu vegetație înaltă sau pietre pe care nu le-ați verificat.
- Purtați echipament adecvat – bocanci cu carâmb înalt, șosete lungi sau pantaloni care acoperă bocancii.
- Folosiți un băț pentru a verifica ușor vegetația atunci când aceasta împiedică vizibilitatea solului.
„Noi le recomandăm tot timpul turiștilor să fie foarte atenți pe unde calcă, unde pun mâna și unde se așază, pentru că se pot așeza pe o piatră și acolo să fie o viperă pitită, care, din instinct de conservare, să reacționeze. Ele nu atacă, dar se apără și au un instinct de apărare foarte dezvoltat”, a precizat directorul parcului.
Mușcătura de viperă: când și cum intervenim
O mușcătură trebuie tratată ca urgență medicală: apelarea serviciilor de urgență este esențială, iar administrarea serului antiviperin trebuie realizată doar de personal medical instruit și în condiții adecvate.
„Serul antiviperin, dacă nu este administrat cum trebuie sau nu este depozitat în condițiile optime, poate să devină periculos. Nu au fost incidente, din ce știu eu, cu decese în cazul mușcăturilor de viperă”, a mai spus directorul parcului.
Conform recomandărilor autorităților sanitare, pentru a evita mușcătura de viperă: purtați bocanci de munte, chiar dacă temperatura ambiantă este ridicată; efectuați permanent un control vizual al zonei în care urmează să pășiți; nu ridicați pietre mari decât după ce, în prealabil, ați verificat dacă sunt șerpi dedesubt; dacă intrați într-o zonă cu vegetație înaltă, care nu permite verificarea suprafeței solului, loviți ușor vegetația cu un băț, astfel încât șarpele să fugă din calea dumneavoastră.
Specii întâlnite și comportament
Pe teritoriul României trăiesc mai multe specii de vipere, dintre care unele sunt mai frecvent întâlnite în zone montane. Aceste reptile au, în general, corp gros, desene pe spate în formă de zigzag și pot atinge dimensiuni de până la aproximativ un metru.
- Vipera comună (Vipera berus) – întâlnită în Carpați și considerată vulnerabilă în anumite areale.
- Vipera cu corn (Vipera ammodytes) – prezentă în regiuni montane și în zone din sudul și estul țării; are o mică proeminență pe bot.
- Alte specii locale – pot apărea varietăți regionale și forme de colorit închis, adaptate la altitudini mari.
„Când mușcă, mușchii faciali apasă pe pungi și proiectează un jet de venin prin orificiul din dinți în rană, ca o seringă. Deci, atenție, excursioniști!”, conform unei publicații din 1976.
Șerpii nu aud la fel ca mamiferele și reacționează mai ales la vibrațiile solului; de regulă se retrag înainte de a fi observați, dar pot deveni vizibili atunci când clima devine mai blândă și însorită, moment în care pot urca pe poteci scăldate de soare.
„Aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă și anume când vremea a devenit blândă, însorită și umed-călduroasă. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. Drumeții pot trece peste viperele din drum, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu deosebire când sunt atinse sau lovite ori când un obiect este agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol”, explică specialiștii.
Retezatul: habitat protejat
Parcul se întinde pe zeci de mii de hectare și adăpostește o biodiversitate bogată: mamifere mari, păsări, reptile, amfibieni și numeroase specii de plante. Prezența viperelor este un indicator al naturii sălbatice și al zonelor bine conservate, unde activitatea umană este redusă.
Vizitatorii sunt încurajați să respecte regulile de protecție a naturii și să adopte măsuri de precauție simple, pentru a se bucura în siguranță de trasee și de peisajele montane.
