Reinventare profesională: cum și-a refăcut cariera Liliana Ștefan
Liliana Ștefan vorbește deschis despre transformările prin care a trecut: o schimbare radicală a carierei, adaptarea la rolul de mamă pentru trei băieți și momentele emoționale care i-au marcat traseul. Reinventarea profesională a apărut, spune ea, dintr-un punct dificil al vieții, când a fost necesar să-și regăsească echilibrul fizic și emoțional.
Reinventare profesională și alegerea psihoterapiei
Schimbarea direcției profesionale a pornit dintr-o nevoie personală profundă: dorința de a înțelege ce i se întâmplă și de a se reface. Ulterior a urmat pregătirea în domeniul psihologiei și psihoterapiei, iar astăzi profesează ca specialist în abordări integrative, punând accent pe conexiunea minte-corp.
„Direcția către domeniul psihologiei și psihoterapiei a venit tot dintr-o
nevoie personală. Eram într-o perioadă din viața mea în care nu mă simțeam
deloc bine. Nici fizic, nici psiho-emoțional, așa că a trebuit să înțeleg ce se
întâmplă cu mine și să repar. Astfel mi-am început studiile și călătoria către
ceea ce am devenit acum: psiholog clinician, psihoterapeut integrativ și
terapeut somatic. În acest moment sunt singură profesionistă din România
acceptată în Asociația Europeană de Psihoterapie Corporală, un lucru cu care mă
mândresc mult. Profesez în cadru clinic folosind principiile minte-corp, unde
contează atât povestea din spatele unei traume, dar și ceea ce are corpul de
“spus”. Unde a stocat dureri, tensiuni, ca urmare a unor experiențe emoționale
intense sau cu impact traumatic.”
Pe termen lung își propune să înființeze o școală care să completeze pregătirea psihologilor și psihoterapeuților cu tehnici somatice, susținând astfel refacerea mai rapidă a echilibrului după experiențe copleșitoare.
Ce înseamnă munca de psihoterapeut: provocări și echilibru
Expunerea constantă la suferința altora poate fi dificilă, a explicat ea, motiv pentru care formarea solidă și lucrul interior sunt esențiale pentru a susține procese terapeutice complexe.
„Da, poate fi solicitant uneori să fii expus la suferința altora. Când
lucrezi cu poveștile, durerile și vulnerabilitățile, ești atins inevitabil ca
om. De aceea, formarea ca psihoterapeut este una riguroasă și presupune ani de
studiu, practică și supervizare. Și asta tocmai pentru a-ți dezvolta
capacitatea de a susține procese terapeutice complexe. Și nu este vorba doar
despre tehnici sau protocoale învățate. Este despre munca interioară prin care
înveți să rămâi o oază de stabilitate, întâi în viața ta, apoi a celorlalți”
Organizarea și planificarea sunt instrumentele pe care le folosește pentru a face față responsabilităților profesionale și familiale.
„Pentru mine funcționează să am o foarte bună planificare a activităților
și a timpului. Nu cred că ideea este să le fac perfect pe toate, ci să fac cât
pot eu de bine la momentul respectiv”
Proiectul creat din viața de familie: Cutiuța Muzicală
Inițiativa cunoscută sub numele de Cutiuța Muzicală s-a născut din dorința de a crea o legătură specială cu primul său fiu și a evoluat într-un proiect adresat copiilor, la care au contribuit și ceilalți doi băieți.
„Cutiuța Muzicală este și va fi întotdeauna parte din mine. A apărut
dintr-o nevoie personală, aceea de a crea conexiune cu primul meu fiu, Alex. La
început el a fost inspirația acestui proiect, apoi și frații lui, Patrick și
Marc. În timp, Alex a devenit producătorul mai multor albume Cutiuța Muzicală. Atât el, cât și Patrick, au contribuit alături de mine și la realizarea
conținutului muzical pentru câteva musical-uri pentru copii, în colaborare cu
un teatru muzical. Cutiuța Muzicală înseamnă azi sute de cântece de
leagăn și de joacă, povești, poezii, pe care părinții le găsesc pe platformele
de streaming, pe Spotify, Youtube, Apple Music”
Viața de mamă: mândrie, emoție și susținere
Relația cu cei trei fii reprezintă pentru Liliana o sursă majoră de emoții și o referință constantă în viața sa. Ea urmărește să-i încurajeze pe copii să-și urmeze propriul drum, oferindu-le sprijin fără a le limita libertatea.
„E frumos.”
Despre etapele pe care le parcurg copiii și despre susținerea pe care o acordă, Liliana vorbește despre pride și acceptarea schimbărilor care vin o dată cu maturizarea lor.
„Patrick își continuă acum studiile în România.
Olanda s-a dovedit a fi un loc greu de susținut financiar. Rolul meu ca părinte este să fiu lângă el și
frații lui, să încurajez “zborul” fiecăruia pe drumul lui.
Așa că nu mi se pare greu. E mai degrabă fascinant să văd cum se revelează în fața mea caracterul și
povestea fiecăruia”
Ea consideră că băieții i-au preluat multe dintre valorile esențiale: responsabilitate, empatie, creativitate și perseverență.
„Cred că băieții mei au învățat să fie oameni de cuvânt, să aibă
verticalitate, să își asume resonsabilități, să fie empatici. Aș zice că mi-au
moștenit creativitatea, hărnicia și perseverența”
Momente dificile: panică și limite personale
Perioadele în care copiii erau mici au adus și episoade de teamă intensă, când grijile zilnice se transformau uneori în panică temporară.
„De nebunii chiar nu îmi aduc aminte.
În schimb îmi amintesc când prin parc
unul din ei și-a spart capul, sau când altul avea febră mare, pe altul îl durea
burtica… Treceam prin toate stările posibile. La un moment dat mi s-a întâmplat
să fiu așa panicată că efectiv, preț de câteva secunde, am uitat drumul către
spital”
Legătura cu familia este, spune ea, sursa celor mai puternice trăiri – atât de forță, cât și de vulnerabilitate.
„Cea mai puternică, dar și cea mai vulnerabilă m-am simțit și mă simt în
tot ceea ce ține de băieții mei”
Evoluție personală și viziune asupra feminității
Privind retrospectiv, Liliana apreciază că fiecare etapă de viață a contribuit la ceea ce este azi; în loc să considere că a pierdut ceva, ea spune că a adăugat straturi de înțelegere și experiență.
„Cred că nu am pierdut nimic esențial, doar am adăugat straturi de
cunoaștere și experiență. Nimic din ce sunt azi nu ar fi fost posibil fără cine
eram la 20 de ani, apoi la 30, 40, 50. Fiecare etapă a construit-o și modelat-o
pe următoarea.”
Despre adaptarea la schimbările sociale, afirmă că oamenii-bărbați și femei-se ajustează la timpurile pe care le trăiesc, iar identitatea personală rămâne un factor definitoriu.
„A spune că femeile au pierdut ceva în ziua de azi este o generalizare cu
care eu nu rezonez pe deplin. Femeile, ca și bărbații, se adaptează timpurilor
pe care le trăiesc. Poate să fie un curent care să dicteze anumite feluri în
care să ne comportăm, să reacționăm, să ne îmbrăcăm, să arătăm în societate…
dar pe fundal rulează cine ești tu cu adevărat: istoria ta, educația ta,
cultura ta. Aceste lucuri influențează felul în care te exprimi și te adaptezi
la acest curent”
