Cum îți permiți un apartament și o mașină? Dezbaterea românilor pe fondul scumpirilor
Pe fondul creșterii accelerate a prețurilor la locuințe și a costurilor generale de trai, tot mai mulți români se întreabă ce trebuie făcut ca să poți avea simultan un apartament și o mașină. Un utilizator pe un forum online a pus, pe scurt, întrebarea care a stârnit sute de reacții: ,,Ce lucrează lumea? Serios acum, mă uit în jur și am impresia că sunt în urmă. Mă întreb ce lucrează oamenii care își permit să își cumpere un apartament de două camere în minunata capitală, la aproximativ 130.000 de euro, plus mașină și „toate cele”.”
Cadrul discuției pe forum: de la comparații la neliniști
Postarea a continuat cu o confesiune frecventă în rândul tinerilor cu studii: ,,Am facultate, master, câștig destul de bine, dar tot am senzația că nu este suficient încât să îmi permit un apartament, loc de parcare, amenajare și toate cheltuielile care vin la pachet. Și asta în condițiile în care nu sunt o persoană cheltuitoare”. Mulți se regăsesc în această frustrare și se întreabă unde greșesc sau ce fac diferit cei care reușesc să cumpere locuințe și autoturisme.
Cum îți permiți un apartament și o mașină: rolul ratelor și al creditelor
Răspunsurile venite în discuție arată că soluția cea mai frecventă rămâne contractarea unui credit ipotecar sau a unor împrumuturi pe termen lung. Pentru unii, creditul este o cale de acces la proprietate; pentru alții, reprezintă o povară pe termen lung. ,,Eu am o rată pe 30 de ani la o casă de 100.000 de euro. Nu sunt bogat, sunt doar puțin mai bine peste medie. Încontinuu tot încerc să-mi îmbunătățesc viața, dar e greu”, a scris un utilizator, iar altul a rezumat temerile multora: ,,Rate pe viață”.
Alți participanți au subliniat că împrumuturile pot fi gestionate eficient dacă există disciplină financiară: ,,Când vă aud așa… Fiți, frate, voi chiriași și băgați banii în buzunarul altuia. Sunt rate pe 30 de ani, dar dacă te duce puțin capul și ești disciplinat financiar, îl achiți în 5–7 ani. Iar 5–7 ani trec de nici nu-ți dai seama. Nu mai dramatizați atât. Creditele ipotecare, cardurile de credit, toate te pot ajuta dacă știi cum să le folosești.” Totuși, există și contraargumente realiste legate de riscul pierderii unui loc de muncă: ,,Explică-mi și mie, te rog, cum folosesc creditele ipotecare, cardurile de credit în interesul meu dacă rămân fără job, de ex., și îmi ia 6 luni+ ca să mă angajez. Mor de curiozitate, mă duc și fac un credit ca să-ți dau premiu.”
Aparențe și realități: mulți par bogați, puțini chiar sunt
Un alt fir al discuției a pus în lumină discrepanța dintre imagine și situația financiară reală. Un comentariu observa că în perioadele de boom apar multe oferte pentru autoturisme de lux și că ecourile unei asemenea dinamici pot crea senzația de prosperitate generalizată: ,,Ca să înțelegi mai bine situația celor care își permit multe, în 2008 era plin de anunțuri cu autoturisme de lux de vânzare :))) Mai așteaptă puțin, poate se repetă”.
Altă contribuție relata comportamente de supraviețuire financiară: ,,Stai calm. Mulți au rate pe 30 de ani și ajung să mănânce pe datorie (împrumută bani la prieteni) pentru a avea toate acele lucruri. Doar pentru că le au, nu înseamnă că și le permit. Cunosc destule cazuri cu salarii decente, cumpărat mașină nouă și apartament nou acum 2–3 ani; în prezent împrumută bani pentru a avea de mâncare după achitarea tuturor luatelor pe cardul de cumpărături, ratelor la mașină și casă și abonamentului exorbitant pentru un smartphone de ultimă generație”.
Există și povești personale care arată compromisuri: ,,Bancher, vânzări pentru persoane juridice, la una din top 5 bănci din țară, 28 de ani, rată la apartament pe încă 26 de ani, leasing auto la un mini SUV, mănânc ouă ochiuri și paste de 5 ori pe săptămână”. Unii aleg economia extremă pentru siguranță: ,,Majoritatea sunt îndatorați până peste cap (deci nu, ăia nu își permit, ci doar au reușit să își ia acel ceva în rate, este o mare diferență)… Prefer să iau totul cash, ca să nu îmi bat capul.”
Meserii și venituri: unde se câștigă bine
În dialog au apărut și exemple de domenii în care veniturile permit un nivel de trai mai ridicat: IT, avocatură, medicină sau antreprenoriat sunt menționate frecvent. Un utilizator nota că mulți caută acești bani devreme, la 25–30 de ani, iar antreprenoriatul implică riscuri și noroc: ,,Se fac bani cinstiți în IT, avocatură, medicină, antreprenoriat. Problema e că toți cei care pun întrebările astea vor banii ăștia la 25–30 de ani. Antreprenoriatul nu e pentru toată lumea, implică niște riscuri, noroc și poate ceva bani de plecare. Niște prieteni buni de-ai mei sunt acum milionari în euro pentru că au pornit prin anii 2000 cu o firmă de termopane”.
Există însă și exemple de salarii mari care tot nu garantează achiziția cash a unei locuințe, din cauza prețurilor ridicate și a costurilor familiale.
Răspunsuri care pot liniști
Mulți au încercat să ofere o perspectivă mai calmă: ,,La cum te raportezi tu, nu se pune problema ce lucrează, ci de când lucrează, cât ajutor extern au etc. Nu se poate ieși din școală (facultate/master) și, după ce ai lucrat câțiva ani, nici dacă trăiești cu aer și economisești tot salariul, să ajungi să plătești integral suma aia.” Un alt comentariu sublinia problema structurală a raportului dintre salarii și prețuri: ,,Răspunsul e dureros de simplu: salariile nu au crescut proporțional cu prețul bunurilor (apartamente, mașini etc), prețul celor din urma mergând pe un trend de creștere galopanta, nejustificata, întreținută de capacitatea unora de a plăti, cash, fără negociere, orice sumă li se cere.”
Specialiștii sau pasionații de educație financiară recomandă compararea progresului personal în timp, nu cu alții: ,,Lucrez în zona de credite și sunt pasionat de educație financiară. Din ce am observat, banii mereu par puțini dacă te compari cu alții. Mult mai sănătos e să te compari cu tine din trecut – acum 1, 3 sau 5 ani – și să vezi dacă ai progresat. De acolo tragi singur concluziile.”
Date statistice despre proprietate și împrumuturi
Conform datelor statistice europene din 2023, în România aproximativ 94,8% din populație locuia în locuințe deținute personal, procent care ne plasează în fruntea clasamentului european. Procentele de chiriași sunt mult mai mari în state dezvoltate precum Germania, Austria sau Danemarca, unde ponderea chiriașilor variază între aproximativ 40% și peste 50%.
Piața imobiliară locală depinde mult de creditele ipotecare: doar în 2024 au fost acordate circa 86.600 de ipoteci, iar în primul trimestru al anului următor numărul depășea 50.000. În prezent există în total peste 500.000 de debitori unici în România.
Diferența dintre creșterea prețurilor locuințelor și a chiriilor
Pe termen lung, deținerea unei locuințe a devenit mult mai costisitoare: o analiză pan-europeană arată că, între 2010 și ultimul trimestru din 2024, prețurile locuințelor în Uniunea Europeană au crescut cu aproximativ 55,4%, în timp ce chiriile au urcat cu aproximativ 26,7%. Această disperanță explică parțial dificultatea de a cumpăra un apartament direct din economii pentru mulți cetățeni.
