Rețeaua de putere din Venezuela: cum rețelele armate modelă stabilitatea politică
Paramilitari înarmați, bande de frontieră și unități militare care își impun controlul local transformă Venezuela într-un teritoriu fragmentat, în care puterea reală nu mai e întotdeauna la Caracas. Un articol publicat de un cotidian internațional pune în lumină actorii care modelează această rețea de putere din Venezuela și arată cât de complicat va fi pentru orice administrație externă, inclusiv cea a președintelui Donald Trump, să stabilizeze situația sau să atragă investiții sigure.
Ce înseamnă rețeaua de putere din Venezuela pentru viitorul politic
Mozaicul de grupări armate — de la miliții urbane loiale regimului până la gherile transfrontaliere și unități militare implicate în afaceri ilicite — reprezintă o piedică majoră pentru orice tranziție politică. Actori violenți locali nu răspund mereu la comenzi venite de la conducerile civile, iar menținerea sprijinului unor lideri cheie din interiorul aparatului de putere este esențială pentru supraviețuirea oricărei guvernări.
„Toate grupările armate au puterea de a sabota orice tip de tranziție doar prin condițiile de instabilitate pe care le pot crea”, a declarat Andrei Serbin Pont, analist militar și șef al grupului de reflecție Cries, cu sediul la Buenos Aires. „Există grupări armate para-statale pe întreg teritoriul Venezuelei.”
Colectivos — milițiile care asigură controlul din orașe
Milițiile urbane pro-regim, cunoscute sub numele de colectivos, au fost folosite pentru a suprima disidența în orașe. Mobilizate în grupuri mici — deseori pe motociclete, mascate și înarmate — ele au instalat controale pe străzile capitalei, verificând telefoane și intimidând cetățenii în numele păstrării „revoluției”. Recrutați în principal din cartiere marginalizate, membrii acestor grupuri se prezintă ca apărători ai idealurilor socialiste, dar funcționează în practică ca o forță paralelă a regimului.
„Noi suntem cei chemați să apărăm acest proces revoluționar în mod radical, fără ezitare – noi, colectivos, suntem instrumentul fundamental pentru continuarea acestei lupte”, a declarat Luis Cortéz, comandantul Colectivului Catedral Combativa din centrul Caracasului. „Noi suntem și vom fi întotdeauna în luptă și în stradă.”
Controlul asupra acestor grupuri revine unor lideri influenți din aparatul intern al puterii, iar menținerea loialității lor rămâne o condiție pentru orice negociere la nivel înalt.
Gherilele la frontieră și economia resurselor
La granița de vest și în regiunile sudice se extind grupări de gherilă care profitează de zonele greu accesibile pentru trafic de droguri, minerit ilegal și contrabandă. Aceste forțe nu doar exploatează resursele, ci și impun ordine brutale localnicilor, folosind, potrivit rapoartelor, munca forțată și exploatarea copiilor în minele ilegale.
„Dacă SUA ar încerca să pătrundă în zonele sudice ale Venezuelei, s-ar confrunta cu o rezistență acerbă din partea organizațiilor care știu să se integreze în comunitățile locale, folosindu-le ca scuturi umane”, a declarat Bram Ebus, fondatorul Amazon Underworld, care investighează criminalitatea în Amazon. „Acest lucru ar reprezenta, de asemenea, un risc enorm pentru investitorii străini, inclusiv în sectoarele petrolier și minier.”
În prim-plan se află Armata de Eliberare Națională (ELN), o organizație de gherilă cu mii de combatanți, care a dezvoltat capacități avansate în utilizarea explozibililor și a dronelor și care s-a bazat pe trafic de droguri, racket și minerit pentru finanțare.
„ELN este o organizație de gherilă dură, antrenată, capabilă și sofisticată, nu o întreprindere criminală la început de drum”, a declarat Elizabeth Dickson, director adjunct al unui grup de reflecție pentru America Latină. „În Venezuela, aceasta este o organizație care a funcționat în esență ca o forță paramilitară, aliniată intereselor guvernului Maduro până în prezent.”
Alte facțiuni disidente, precum unele grupuri demobilizate anterior, colaborează cu rețele de crimă organizată locale, iar alianțele între aceste forțe complică și mai mult harta puterii.
Armata: un actor esențial, dar divizat
Forțele armate rămân un pilon al ordinii politice, însă sunt percepute ca polarizate și implicate în activități economice ilegale — de la contrabandă de carburanți până la transporturi de droguri prin teritoriu. Această implicare a început în anii 2000 și s-a extins, în unele cazuri, către exploatarea directă a minelor și a altor resurse naturale.
În paralel cu rolul lor formal, anumite structuri militare au interese economice semnificative și legături strânse cu rețelele criminale din țară. Deși aparatul militar poate fi decisiv pentru stabilitate, diviziunile interne și nemulțumirile punctuale pun în discuție capacitatea unei realineări rapide a sprijinului politic.
În plus, în ultimele două decenii la manevre militare a răsunat adesea strigătul „gringo, respeta!” („Gringo, respectați-ne!”), semn al retoricii antiimperialiste folosite pentru a legitima pozițiile ofițerilor ce se identifică cu proiectul revoluționar.
Imposibilitatea controlului centralizat și riscurile pentru investitori
Fragmentarea puterii teritoriale — între miliții urbane, gherile transfrontaliere și unități militare cu interese economice — face dificilă orice politică coerentă de securitate sau de atragere a investițiilor. Pentru companiile străine și pentru proiectele majore din sectoarele petrolier și minier, riscurile generate de această rețea de putere din Venezuela rămân substanțiale.
Pe scurt, stabilitatea politică depinde de capacitatea conducerii civile de a negocia cu actorii înarmați și de a-i integra sau neutraliza fără a genera un val de violență care să extindă conflictul pe întreg teritoriul.
