Strategia din spatele unui guvern monocolor: ce mizează formațiunea pentru a obține o majoritate
Consultările recente la Cotroceni au vizat în principal asigurarea unei majorităţi parlamentare pentru instalarea unui nou executiv, indiferent de componenţa acestuia. Conducerea principalului partid parlamentar consideră că poate obține voturile necesare chiar și în situația în care unii parteneri tradiționali nu se alătură la guvernare; varianta unui guvern monocolor este tratată, în momentul de față, ca o soluție de lucru în procesul de rezolvare a crizei politice.
Jurnaliștii au discutat cu analistul politic Radu Delicote, care estimează că un guvern monocolor nu se va materializa în forma completă și că negocierile actuale urmăresc, de fapt, crearea unui consens mai larg pentru noul Executiv.
„O să fie un guvern schilod. Nu discut de reprezentativitate, în sensul în care nu este relevant, pentru că PSD este cel mai mare partid politic din Parlament.
Dar o să fie un guvern schilod. Nici nu cred în această variantă de lucru, varianta unui guvern minoritar, mai degrabă, această poziționare a PSD-ului sugerează că are capacitatea de a strânge voturile necesare pentru învestirea unui guvern, în cazul nostru fie el și minoritar. Și, de fapt, îi invită la dialog pe ceilalți actori politici, pentru a se vedea cine, în contextul în care UDMR-ul, grupul minorităților naționale și-a declarat dorința de a participa la un aranjament guvernamental funcțional, va merge mai departe.
Și, probabil, există și alte voturi pe care le poate strânge în Parlament, dar numai după negocieri politice cu alte partide. O parte din PNL, în contextul în care poate și o parte dintre partidele de opoziție, precum și senatori și deputați neafiliați.”
Guvern monocolor: negocieri și opțiuni parlamentare
Delicote subliniază că anunțurile lansate pe surse de către formațiunea majoritară au rolul de a facilita dialogul cu alte grupări politice, pentru a construi o formulă guvernamentală susținută în Parlament. Negocierile în curs explică și lipsa unui nume agreat pentru funcția de prim-ministru în acest moment.
„Faptul că nu avem încă un nume de premier în aceste zile se datorează negocierilor care au loc la nivelul partidelor pentru a strânge o majoritate parlamentară, iar ceea ce face PSD acum este doar o invitație la negociere pentru formula guvernamentală despre care am vorbit.”
Totodată, liderul unui partid etnic a respins ideea de a intra singur într-un guvern minoritar alături doar de formațiunea majoritară, declarând tranșant: „Nu există. Nu vrem, nu se poate.”
El a explicat că refuzul se leagă de o constrângere morală și de linia roșie reprezentată de o anumită formațiune politică extremă, care face inacceptabilă o apropiere directă: „Noi suntem în partea fostei coaliții, date jos de PSD și AUR. Logic, nu pot să mă trezesc alături de AUR. Există o linie roșie, AUR. Nu pot trece peste asta. Dacă ar fi o astfel de soluție, ar însemna că ești la mâna celor de la AUR”.
Ce alianțe sunt posibile și cum se strâng voturile
Analistul mai afirmă că planul majoritarului include, pe anumite proiecte, colaborări punctuale cu alte grupuri parlamentare, ceea ce nu este o noutate în activitatea legislativă. Astfel de înțelegeri tranzitorii au existat și anterior, în special pentru proiecte sensibile care necesită susținere transpartinică.
„Nu este prima dată când se întâmplă. Dacă este vorba despre legea ONG-urilor, care a supărat societatea civilă destul de puternic și care este folosită acum în contextul moțiunii de cenzură, au mai existat colaborări transpartinice și în trecut. Deci nu este o premieră că observăm acum că PSD și AUR și-au dat mâna într-o comisie, ceea ce în Parlament este ceva absolut normal. Înțeleg supărarea opiniei publice, accept această argumentație, dar în Parlament, în comisiile raportoare, așa funcționează lucrurile. Ca să poți trece un proiect de lege, indiferent din ce partid faci parte, ai nevoie de voturile sau de susținerea colegilor parlamentari. Și atunci, în acest context, indiferent de culoarea politică, trebuie să te aliezi contextual”, arată expertul.
Delicote explică și modul în care se conturează disciplina de vot în plen: liderii de grup semnalează, de regulă, direcția politică pe care o așteaptă de la parlamentarii lor, iar votul rămâne, în esență, un act politic.
„De regulă, liderul de grup arată, cel puțin în ședințele de plen – așa funcționează Parlamentul – care este direcția în care senatorii și deputații respectivi trebuie să voteze asupra unui proiect de lege.
De aceea, liderii de grup stau în partea din față a sălii și ridică mâna sau nu, în funcție de direcția politică pe care votul trebuie să o urmeze, pentru că trebuie să recunoaștem, din nefericire sau din păcate, că votul este un act politic”, a explicat Delicote.
În concluzie, scenariul cel mai probabil rămâne unul în care formațiunea majoritară va încerca să atragă în jurul său atât un partid etnic, cât și alți parlamentari sau grupări, pentru a construi o formulă guvernamentală funcțională în perioada următoare.
