Cai sălbăticiți în România: herghelii libere care marchează peisajul
Mii de cai trăiesc în libertate în diferite regiuni ale României, de la pădurile din Munții Carpați până la grindurile și insulele Deltei Dunării. Aceste herghelii spontane s-au format în timp, când animale abandonate sau lăsate să pască au reușit să se adapteze mediului sălbatic, ajungând astăzi să fie parte din identitatea naturală și atracțiile unor zone.
Cai sălbăticiți în Delta Dunării
Delta este cea mai cunoscută zonă în care trăiesc cai liberi, dar nu singura. Pe grindurile nisipoase și în pădurile Letea și Caraorman, hergheliile care se plimbă în voie au devenit un simbol al rezervației. Unele dintre aceste turme au origini mixte: provin atât din populații foarte vechi, cât și din animale abandonate de păstori care, treptat, și-au câștigat independența.
Estimările recente arată o creștere semnificativă a numărului de exemplare din rezervație, ajungând la aproximativ 2.000 de cai liberi pe întreg teritoriul monitorizat.
„Survolul a durat 6 ore și 30 de minute și a acoperit o distanță de 839,8 kilometri. Au fost observați 1.926 de cai în 16 zone monitorizate, cu o concentrație maximă de 440 de exemplare în zona Câmpul Nemților – Pădurea Cardon, urmată de zona Grindului Dranov, cu 313 exemplare, și Pădurea Letea, cu 264 de exemplare. Totalul de cai de pe Grindul Letea, între Periprava și Sulina (Nord-Sud), respectiv Canalul Chilia – Golful Musura și Lacul Merhei (Est-Vest), s-a ridicat la 915 indivizi. Au mai fost observate concentrații mari în zona Sulina – 200 de exemplare, Periteașca – Leahova – Gura Portiței – 198 de exemplare și în partea vestică a Pădurii Letea (Letea – Poala Bălții) – 157 de exemplare”
Raportul autorităților rezervației a semnalat că populația de cai a crescut în anumite sectoare și a subliniat necesitatea unor măsuri de gestionare pentru a preveni degradarea habitatelor protejate.
„În urma survolului ARCA / Vier Pfoten din anul 2015, au fost identificați 520 de cai în zonă (echivalentul zonelor din harta de detaliu Letea – Sulina, fără a lua în calcul populația din Sulina), iar în anul 2023 au fost identificați 915 cai. Observațiile actuale au arătat că populațiile au crescut”,
Herghelii libere în Munții Banatului
Munții Banatului, în special zonele din jurul localităților miniere istorice, sunt de asemenea populare pentru prezența cailor semi-sălbăticiți. Animalele au fost folosite de-a lungul secolelor în exploatări miniere și la transport, iar odată cu declinul acestor activități multe dintre ele au fost lăsate libere, formând turme care persistă și astăzi în păduri și pe marginea drumurilor.
Istoric, pe anumite segmente ale primei linii ferate montane construite în zonă, caii erau folosiți pentru tractarea vagoanelor înainte ca viaductele și tunelurile să fie terminate.
„Pentru transportul cărbunelui de la Anina la Oravița s-a construit o cale ferată cu tracțiune animală, folosind cai, și de aceea se numea Pferdenbahn. Caii trăgeau vagoanele încărcate sau goale doar pe porțiunile orizontale. Între Anina și Oravița exista o diferență mare de nivel, astfel că au fost amenajate trei «căderi» – pante abrupte”,
Prezența cailor în comunitate și intervenții locale
Pe măsură ce nevoia localnicilor de a folosi cai a scăzut, unele animale au fost abandonate și s-au adaptat complet la viața de lângă păduri și drumuri. Autoritățile rutiere și serviciile silvice locale au raportat frecvent apariții ale cailor la marginea șoselelor, mai ales primăvara.
„Odată cu încălzirea vremii, caii sălbăticiți din pădurile de pe DN 57B, Munții Aninei, coboară la marginea drumului, căutând soarele și vegetația proaspătă. A fost o bucurie să îi revedem din nou, la mai bine de un an de la precedenta «întâlnire». O tradiție frumoasă de primăvară care ne amintește de libertatea naturii”
„Caii sălbăticiți de la Măidan, zona Oravița, au fost surprinși pe DN 57B de colegii noștri de la SDN Caransebeș. Cabalinele provin de la fostele exploatări miniere și forestiere abandonate; în timp s-au înmulțit pe cale naturală, s-au adaptat condițiilor de mediu și populează zona Munților Aninei”
În trecut, s-au luat măsuri locale pentru a încerca prinderea sau redistribuirea animalelor, iar în unele cazuri s-au organizat adăposturi temporare sau hrăniri controlate.
„Drumarii au făcut rost de fân și se va amenaja și o iesle, pentru a putea hrăni animalele”
Insule și zone protejate cu populații stabile
Pe Dunăre există insule declarate rezervații naturale unde caii au prosperat. Un exemplu este o insulă cu sol nisipos și pâlcuri de vegetație, care adăpostește peste o sută de exemplare. După schimbările de după 1990, traficul uman redus a permis acestor turme să ocupe insula fără presiune din partea prădătorilor sau a exploatării umane.
Legătura istorică dintre oameni și cai
Relația oamenilor de pe teritoriul actual al României cu caii este milenară. Descoperirile arheologice atestă prezența calului în ritualuri și în morminte de elită încă din perioada preromană, iar în Evul Mediu și până în secolul XX cailor li s-a atribuit roluri economice, militare și simbolice în viața comunităților rurale.
„Pe un rug uriaș se afla un car ritual și rămășițele calcinate a trei cai și a unui bărbat. Deasupra grămezii cu oase și obiecte de metal, aparținând defunctului, a fost așezat un vas mare de bronz, lucrat splendid, cu mânere în formă de capete de lebădă. Lângă acest vas de bronz a fost așezat încă unul de mici dimensiuni, dar lucrat cu mâna. Peste toate acestea a fost plasată fructiera și bolovanul care a zdrobit-o, distrugând-o probabil în mod ritualic. Pe suprafața rugului și mai ales în grămada centrală s-au descoperit numeroase oase calcinate (umane și de animale), o mare cantitate de cenușă, cărbuni, puține fragmente ceramice și foarte multe piese de fier, bronz, argint și aur”,
În tradițiile populare, calul a avut un rol și simbolic, legat de ritualuri, sărbători și superstiții locale. Deși utilitatea practică a cailor a scăzut în secolul XX, România rămâne una dintre țările europene cu o populație importantă de cai.
