Sprijin pentru tinerii din sistemul de protecție: cum poate o bursă să schimbe destine
Nu toți copiii pleacă cu același avantaj în viață, dar există povești care arată că schimbarea e posibilă chiar și după începuturi dificile. Mariana a intrat în sistemul de protecție la vârsta de doi ani și jumătate și, la 10 ani, intra în clasa a V-a fără să știe să citească. La 20 de ani este studentă în anul I la o facultate tehnică dedicată sănătății orale. Diferența? Nu s-a dat bătută și a avut alături oameni care i-au oferit sprijin concret și încredere.
„Ajungem MARI” este menționat ca proiectul prin care voluntari se implică în centrele de plasament și în apartamentele de tip familial pentru a oferi copiilor ajutor la teme, activități și întâlniri care construiesc încrederea de care mulți tineri au nevoie. Organizația derulează acum o campanie de strângere de fonduri pentru a acorda burse studenților care vin din sistem, astfel încât aceștia să nu renunțe la facultate din lipsă de resurse.
De ce sprijin pentru tinerii din sistemul de protecție contează
Povestea Marianei scoate în evidență atât consecințele abuzului și ale neglijenței timpurii, cât și impactul pozitiv al persoanelor care au crezut în ea. După doi ani petrecuți la o asistentă maternală agresivă, adolescenta a ajuns în grija unor asistenți maternali din mediul rural care au susținut-o pentru a continua educația. Ulterior, intervenția unor insistențe și plângeri din partea altor persoane a făcut posibilă evacuarea din mediul abuziv și întâlnirea cu primele resurse care au schimbat cursul vieții ei.
„Avea dependență de alcool și nu era o consumatoare liniștită, era o consumatoare abuzivă. Bătăile erau foarte dese. Am fost traumatizată, dar a fost o lecție. Nu s-a aflat, pentru că mi-a fost frică să povestesc. Eram amenințată că dacă o să spun o să ajung într-un centru de plasament și o să fie rău acolo, o să fiu bătută și nu o să primesc mâncare. Lucruri despre care am descoperit cu timpul că nu sunt adevărate. (…) La 10 ani eram un copil care nu știa să citească, deși intra în clasa a V-a și avea foarte multe deficiențe în privința educației școlare”
Ulterior, doi asistenți maternali i-au devenit suport și au încurajat-o să meargă la pregătire și la liceu, contracarând pesimismul unor consilieri care nu credeau în capacitățile ei.
„Atunci am fost luată de doi asistenți maternali din comuna Corod, județul Galați, cărora le spun în momentul de față părinți. Ei au tras de mine, m-au dus la pregătire și m-au ajutat să ajung la liceu. (…) Consilierii de la Protecția Copilului îmi spuneau că nici la profesională nu o să ajung, pentru că am un IQ mic. Dar le-am arătat contrariul”
La 15 ani, o altă schimbare dureroasă a intervenit când mama s-a îmbolnăvit și contractul cu asistenta maternală s-a încheiat, iar Mariana a ajuns în centru. Acea perioadă a adus sentimente puternice, inclusiv gânduri de sinucidere, dar a ales să continue lupta.
„La 15 ani, mama s-a îmbolnăvit, nu a mai putut să mă mai țină, a trebuit să își închidă contractul și am ajuns în centrul de plasament”
„Începeam să mă urăsc, crezând că mama s-a îmbolnăvit din cauza mea, că tot trecutul pe care nu l-am rezolvat de când eram mică era din cauza mea și că am fost abandonată din vina mea, pentru că am greșit de am ajuns în punctul acela. Am încercat să mă sinucid. Nu am reușit. Și mi-am zis: „
Intervenția voluntarilor a fost determinantă pentru recuperarea Marianei: activitățile de socializare, taberele, cursurile vocaționale și sprijinul emoțional i-au redat încrederea și motivația.
„A fost greu, nu pot să spun nu, dar în momentele potrivite au venit și voluntarii Ajungem MARI în viața mea. Mi-au deschis ochii, m-au îndrumat, iar pentru mine au fost ca niște îngeri dați de Dumnezeu în momentul ăla. Am început să fac activități cu ei – tabere, ieșiri, am făcut și un curs vocațional – și mi-au dat încredere că pot să fac foarte multe lucruri”
Astăzi, Mariana și-a găsit direcția: a ales o specializare practică în domeniul tehnicii dentare, își dorește să lucreze cu ceramică și să realizeze proteze și fațete, iar mediul universitar i-a oferit sprijinul necesar pentru integrare.
„Am ales tehnica dentară pentru că mi se pare un domeniu practic, în care pot să lucrez în liniște și nu pun sănătatea unui om în pericol. După terminarea facultății, aș vrea să fiu tehnician dentar, să lucrez pe ceramică și să realizez fațete și proteze. Îmi plac foarte mult colegii și ceea ce fac! Cadrele didactice sunt foarte bine pregătite. Și mă simt ca într-o familie la facultate! De „Ajungem MARI” nu mai spun. Sunt a doua mea familie. În inima mea fiecare om are nu câte o casă, are câte o vilă foarte mare și plină de amintiri. Și uneori mă gândesc că am fost lăsată pe pământ ca să schimb ceva”
Programul de burse: o investiție mică, cu efect major
Organizația care sprijină copii și tineri din medii defavorizate oferă deja programe educaționale, mentorat și sprijin emoțional pentru mii de beneficiari. Următorul lor obiectiv este să susțină financiar studenții proveniți din sistemul de protecție: 15 bursieri care să primească o sumă lunară de 700 de lei, timp de 8 luni, astfel încât costurile legate de cazare, materiale și transport să nu fie piedici în calea educației.
Pentru a strânge aceste fonduri, organizația va participa la un eveniment de înot caritabil în iunie, iar până la data comunicată de organizatori cei care doresc pot să se implice fie ca participanți la eveniment, fie ca strângători de fonduri online.
„,,O bursă nu e doar „un mic sprijin”, ci siguranţa că pot continua să studieze, că nu trebuie să alegă între hrană, transport şi educaţie. O bursă de 700 lei pe lună, timp de 8 luni, înseamnă cazare, materiale de studiu, transportul la facultate şi, mai ales, liniştea de a studia fără stresul supravieţuirii. Fiecare bursă deschide o nouă uşă către un viitor mai bun”
Mariana și alți tineri care au reușit să ajungă la facultate sunt exemple că, atunci când cineva crede în ei și le oferă resurse, pot urma drumuri diverse – de la facultăți tehnice sau artistice până la instituții cu profil specializat.
„Voluntarii „Ajungem MARI” ne-au oferit, pe lângă activități și ajutorul la teme, două lucruri foarte importante, care ne lipsesc din plin: afecțiunea și atenția. Putem să vorbim foarte liber cu ei și mereu au o îmbrățișare sau o vorbă bună la ei, ceva care să ne susțină. Dacă dăm de greu, știm că putem să apelăm mereu la ei, să ne încurajeze și să ne ridicăm”
Mesaje pentru cei care trec prin aceeași situație
Mariana transmite câteva idei pentru copiii și tinerii aflați în dificultate: să nu se lase influențați de vorbele celor care îi descurajează, să lupte pentru visurile lor și să ceară ajutor atunci când au nevoie. Vulnerabilitatea, spune ea, nu este o slăbiciune, ci o poartă către vindecare și sprijin.
„Să nu asculte de gura lumii, să lupte, pentru că pot! Pot foarte multe lucruri! Și să își dea voie să viseze, fără să bage în seamă pe cei care se pun în calea visurilor lor. Să vadă mereu partea frumoasă a vieții, oricât de grea ar fi. Orice lucru care se întâmplă – orice despărțire, orice lovitură, orice vorbă spusă la nervi – pentru noi o să fie o lecție, prin care o să învățăm cum să reacționăm la anumite evenimente”
„Să se lase să fie vulnerabili. Pentru că ne este frică să fim vulnerabili, ne gândim că lumea ne poate ataca. Dar să își dea voie să simtă. Și să se agațe de orice speranță. Oricât de mică și banală ar fi, să se agațe și să tragă cu dinții de ea!”
Sursa: un ONG care sprijină tinerii instituționalizați
