Depozitele de gaze, sub presiune înainte de iarnă
Europa intră în sezonul rece cu depozitele de gaze la unul dintre cele mai reduse niveluri din ultimii ani, iar creșterea prețurilor readuce în prim-plan vulnerabilitatea energetică a continentului. Problema nu mai este doar dacă depozitele de gaze vor asigura necesarul pentru iarnă, ci și cât va costa această securitate energetica într-un context în care cheltuielile publice sunt deja direcționate către apărare, tehnologii și relansarea industriei.
De ce depozitele de gaze sunt atât de scăzute
Stocurile europene sunt umplute în prezent în jur de 66% din capacitate – cel mai scăzut nivel pentru această perioadă în aproximativ 15 ani -, cu circa 12 puncte procentuale sub nivelul înregistrat anul trecut, potrivit unei platforme care monitorizează infrastructura de gaze. În mod obişnuit, depozitele ating niveluri maxime la începutul lunii noiembrie, însă estimările pentru acest an indică un plafon mult mai modest, între 70% şi 75%, faţă de aproximativ 83% în anul precedent.
Problema este şi mai accentuată în principalele pieţe regionale: ţări cu capacităţi mari de stocare intră în sezon cu proporţii semnificativ mai reduse, ceea ce le va obliga să cumpere volume suplimentare pe pieţele spot sau prin importuri prin conducte. Într-o piaţă în care multe state cumpără simultan, presiunea asupra preţurilor poate creşte rapid.
Factorii externi care pun presiune pe depozitele de gaze
Un rol important în această situaţie îl au perturbările din sursele globale de gaz lichefiat (GNL). Închiderea temporară a Strâmtorii Hormuz a redus considerabil fluxurile de GNL din Golful Persic, iar Europa concurează acum mai agresiv cu Asia pentru încărcăturile disponibile pe piaţa internaţională. O vară extrem de caldă în Asia a amplificat problema, redirecţionând către pieţele asiatice volume care altfel ar fi putut ajunge în Europa şi limitând astfel capacitatea europenilor de a-şi reface stocurile înainte de iarnă.
Datele unei firme de analiză a pieţei indică scăderi foarte mari ale exporturilor din regiune pentru perioada martie-august comparativ cu anul anterior, iar unii exportatori au anunţat suspendări de livrări până la începutul lunii noiembrie. Din fericire pentru Europa, producţia de GNL din afara Golfului-în special din America de Nord-a crescut rapid, iar o agenţie internaţională de profil estimează o majorare a ofertei din alte regiuni cu circa 18% (aproximativ 27 miliarde metri cubi), compensând o bună parte din pierderile regionale.
Impactul asupra prețurilor și economiei
Preţul de referinţă al gazului a urcat recent la aproximativ 75 de euro pe MWh, mai mult decât dublu faţă de anul trecut şi la cel mai ridicat nivel de la sfârşitul lui 2022. Această evoluţie pune presiune pe bugete publice, pe companiile energetice şi pe consumatori. Dacă preţurile se menţin ridicate pe termen mai lung, factura pentru importuri va creşte din nou, iar efectele se vor răsfrânge dincolo de simpla factură la gaze: costuri mai mari pentru producătorii industriali, pentru producţia de electricitate şi pentru încălzire influenţează preţurile unei game largi de bunuri şi servicii.
Estimări realizate de un centru de analiză european arată că, în ciuda unei cereri reduse cu circa 17% faţă de nivelurile dinaintea crizei, Europa a plătit sume importante pentru importurile de gaze în anul precedent. Pentru sectoare deja expuse concurenţei globale-cum ar fi industria auto-o perioadă lungă de energie scumpă poate accentua pierderea de competitivitate.
„Panică înainte de iarnă”
Limitele intervenţiilor publice şi perspectivele pe termen lung
O diferenţă majoră faţă de criza din 2022 este spaţiul fiscal redus al multor guverne. În timp ce anterior s-au putut implementa programe ample de compensare a facturilor, repetarea unor astfel de intervenţii este mult mai dificilă acum, din cauza presiunilor bugetare şi a priorităţilor strategice care solicită resurse suplimentare. Tranziţia către surse regenerabile şi energia nucleară rămâne esenţială, dar acestea nu vor elimina imediat dependenţa de gaz; reducerea structurală a consumului va lua ani sau chiar decenii.
Până când tranziţia se va materializa pe scară largă, gazul rămâne indispensabil pentru funcţionarea unor sectoare industriale şi pentru stabilitatea sistemului energetic. Monitorizarea atentă a depozitelor de gaze şi planificarea achiziţiilor pe pieţele globale vor fi cruciale pentru a limita costurile şi riscurile economice pe termen scurt şi mediu.
