Vipere pe traseele montane: ce trebuie să știi și cum să procedezi
Turiștii care merg pe trasee montane trebuie să fie precauți: viperele ies la soare în această perioadă și pot fi întâlnite în zone stâncoase, pe poteci sau la marginea pădurilor. Aceste reptile preferă locurile calde și pietroase, precum stâncăriile, grohotișurile și luminișurile, iar aparițiile sunt mai frecvente în anumite zone montane și de câmpie.
Speciile cel mai des întâlnite pe trasee montane
În sud-vestul țării predomină o specie cu „corn” la nivelul capului, întâlnită în special în regiuni calde și pietroase. Vipera comună este frecventă în zonele montane, păduri și pajiști, inclusiv la altitudini mari, iar unele exemplare pot avea colorit foarte închis. O altă specie, rară, trăiește în pajiști și are populații izolate în anumite regiuni. Toate aceste specii sunt protejate, iar distrugerea habitatelor și agricultura intensă le amenință.
De ce pot fi observate vipere pe traseele montane
Viperele sunt ectoterme, adică își reglează temperatura corporală din mediul înconjurător. De aceea le vedem adesea dimineaţa sau în perioadele răcoroase când se încălzesc pe pietre sau poteci. De regulă nu atacă oamenii; mușcăturile apar, în principal, când sunt accidentate – de exemplu călcate, prinse într-un obiect sau surprinse în scorburile și vegetația densă.
„Ele nu atacă, dar se apără și au un instinct de apărare foarte dezvoltat”
Semne și simptome ale unei mușcături de viperă
Simptomele depind de cantitatea de venin inoculată, locul mușcăturii și starea generală a persoanei. La nivel local pot apărea urme vizibile ale colților, durere, edem (umflare) și vezicule hemoragice. La nivel general pot surveni greaţă, vărsături, diaree, febră, transpiraţii, ameţeală, dificultăți de respiraţie, convulsii sau tulburări hemoragice. În cazuri severe poate apărea șoc anafilactic.
Nu toate mușcăturile implică injectarea de venin: există și „mușcături uscate”, dar oricum necesită evaluare medicală deoarece simptomele se pot agrava în timp.
Clasificarea reacţiilor după mușcătură
- Gradul 0: doar urmele mușcăturii, fără reacţie toxică sau edem local.
- Gradul 1: reacţie toxică minimă cu edem local, fără semne sistemice.
- Gradul 2: reacţie moderată; edem care se poate extinde la întregul membru şi manifestări sistemice uşoare.
- Gradul 3: reacţie severă; edem rapid, posibilă extindere spre trunchi, stare de şoc, hemoragii şi alte complicaţii grave.
Ce trebuie făcut imediat după o mușcătură
Apelați imediat numărul unic de urgență 112; dacă este disponibil, contactați și dispeceratul salvamont la numărul local indicat. Furnizați informaţii despre starea victimei şi locaţia exactă (ideal, coordonate GPS). Victima trebuie liniştită şi mobilizată cât mai puţin.
Puneţi persoana într-un loc sigur, ferit de un eventual alt atac al şarpelui. Dacă este conştientă, aşezaţi-o întinsă; dacă este inconştientă, puneţi-o în poziţia laterală de siguranţă. Curăţaţi uşor plaga cu apă curată sau cu apă oxigenată şi îndepărtaţi inelele, ceasurile sau brăţările care pot deveni constrictive odată cu umflarea.
Imobilizaţi membrul afectat cu o atelă pentru a limita contracțiile musculare, menţinându-l în poziţie neutră sau mai jos decât nivelul inimii. În anumite protocoale se poate aplica un bandaj elastic proximal plăgii pentru a încetini diseminarea limfatică a veninului; acesta nu trebuie aplicat prea strâns – trebuie să rămână posibilă introducerea unui deget sub bandaj. Bandajul elastic se îndepărtează la spital în funcţie de indicaţiile personalului medical.
Ce nu trebuie făcut
- Nu tăiaţi, nu ardeţi şi nu cauterizaţi rana.
- Nu stoarceţi şi nu aspiraţi veninul cu gura şi nu folosiţi dispozitive improvizate de aspiraţie.
- Nu aplicaţi gheaţă, nu folosiţi garouri strânse (pot opri circulaţia şi pot provoca leziuni suplimentare) şi nu aplicaţi curent electric.
- Nu încercaţi să prindeţi sau să omorâţi şarpele; dacă se poate face în siguranţă, o fotografie de la distanţă poate ajuta la identificare.
Șoc anafilactic și alte urgențe
Șocul anafilactic se manifestă prin umflarea feței, limbii şi căilor respiratorii, dificultăţi severe de respiraţie şi scădere bruscă a tensiunii arteriale – în aceste cazuri trebuie apelat imediat 112. Persoanele care au un auto-injector cu adrenalină prescris trebuie să-l folosească conform indicaţiilor medicale. Antihistaminicele pot ajuta în reacţii alergice uşoare, dar nu înlocuiesc adrenalina în anafilaxie.
Dacă victima intră în stop cardio-respirator, începeţi manevrele de resuscitare cardio‑pulmonară şi urmaţi indicaţiile dispecerului. Pacientul trebuie transportat la spital pe targă; evitaţi mobilizarea inutilă şi nu lăsaţi victima să meargă sau să alerge până la unitatea medicală. Serul antiviperin se administrează doar în spital, la indicaţia medicilor; nu trebuie păstrat sau administrat în afara unei unităţi medicale.
Prevenirea mușcăturilor pe traseu
Purtarea bocancilor sau a ghetei de munte, pantaloni lungi şi, după caz, jambiere, reduce riscul. Verificaţi atent locul unde păşiţi şi evitaţi să băgaţi mâna sub pietre sau în scorburile copacilor. Folosiţi beţe de trekking şi, pe cât posibil, rămâneţi pe traseele marcate, unde vegetaţia este mai redusă şi reptilele pot fi observate şi ocolite mai uşor.
Păstraţi o distanţă de minim 2,5 metri faţă de un şarpe şi nu îl provocaţi sau atingeţi; majoritatea şerpilor simt vibraţiile paşilor şi preferă să se retragă. O întâlnire cu o viperă nu trebuie să provoace panică – cea mai sigură reacţie este să o lăsaţi să plece.
