Ordine internațională fragmentată: un sistem afectat de blocaje și interdependențe vulnerabile
Blocajul în forurile globale și consecințele pentru securitate
Un fost ministru al Apărării atrage atenția că impasurile dintre marile puteri la nivelul Consiliului de Securitate au produs un dezechilibru în guvernanța globală, transformând multe mecanisme internaționale într-o structură care nu mai funcționează eficient.
„În momentul în care Consiliul de Securitate este blocat, adică când vrei să bagi o rezoluție împotriva Rusiei pentru războiul din Ucraina, Rusia se opune și nu mai funcționează. Când vor americanii să bage o rezoluție pe Iran, China și Rusia s-au opus imediat. Deci există un blocaj, această instituție internațională nu mai funcționează”
Totuși, el remarcă că Adunarea Generală a Națiunilor Unite rămâne un cadru în care liderii statelor continuă să se întâlnească anual, ceea ce menține un anumit nivel de dialog multilateral.
„Am rămas plăcut impresionat că, uite, totuși, o organizație care a fost neglijată de marile puteri sau abia a început să fie neglijată de marile puteri, reușește încă să-i strângă anual acolo și este singura organizație internațională în momentul de față care face acest lucru”
Interdependențele economice transformate în vulnerabilități
Schimbările geopolitice au transformat avantajele globalizării în posibile puncte slabe: lanțurile economice și rutele comerciale, când sunt folosite ca pârghii politice, pot duce la fragmentarea relațiilor internaționale.
„Pe vremea globalizării, ne bucuram că avem interdependențe. Când aceste interdependențe au început să fie utilizate împotriva celuilalt capăt al interdependenței, dintr-o dată a apărut tendința: «Domnule, interdependențele sunt dăunătoare, sunt vulnerabilități și haideți să le întrerupem». Și asta duce la fragmentarea sistemului internațional”
Aceste tensiuni se reflectă și în transporturile globale: rute maritime sau feroviare sunt reconfigurate rapid, ceea ce sporește costurile și incertitudinea pentru companii și state.
„Toate liniile astea de comunicație internațională sunt astăzi sub semnul întrebării pe anumite zone. Ești nevoit să rerutezi în jurul Africii de pe o zi pe alta. Asta înseamnă costuri suplimentare de pe o zi pe alta și așa mai departe”
Concluzia sa rezumă situația: „Este o ordine fără ordine”.
Intrarea în OCDE – un pas politic și pragmatic
Despre candidatura țării la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, fostul oficial o descrie ca pe un obiectiv strategic care poate aduce beneficii practice: acces la informații, expertiză și rețele de cooperare.
„Aici intri într-un club. Intrarea în OCDE este admiterea într-un club select. Acest club are informații pe care le circulă, au specialiști care umblă dintr-o parte în alta și pot să sprijine și așa mai departe. Deci, într-un fel sau altul, are niște atractivități la care noi vom avea acces în condițiile în care vom fi primiți”
El amintește că aderările succesive la structurile occidentale au făcut parte din parcursul de integrare al țării și că o eventuală primire în OCDE se înscrie în aceeași logică.
„Noi am avut câteva tentative. Prima tentativă a României, în anii ’90, a fost să intre în Consiliul Europei, să fie admisă în Consiliul Europei, care era organizația occidentală și așa mai departe. Și acolo am reușit să intrăm. După aceea a fost NATO și Uniunea Europeană, am reușit. Acum e OCDE”
El subliniază însă și natura politică a oricărei decizii de admitere: „Nu-mi dau seama, nu sunt familiarizat cu criteriile lor. Însă, în orice caz, până la urmă, orice admitere de genul ăsta este un gest politic din partea membrilor, care trebuie să hotărască dacă primesc un nou membru sau nu”
Apărarea națională și utilizarea fondurilor europene
Pe tema cheltuielilor pentru apărare și a utilizării fondurilor europene din programul SAFE, fostul ministru atrage atenția asupra necesității prioritizării capacităților militare în context regional tensionat.
„Cu o Rusie agresivă aici, în coastă, e greu să te descurci dacă nu acorzi importanța potrivită apărării”
El precizează că o parte semnificativă a finanțărilor obținute prin programe europene a fost direcționată către achiziții externe, iar industria de apărare internă are atât segmente publice slabe, cât și sectoare private dinamice care pot profita de parteneriate externe.
„Ca să vă dau un exemplu, mare parte din banii ăștia pe care i-am luat prin SAFE, programul Uniunii Europene, s-au dus pe achiziții din surse străine. Industria noastră de apărare are o componentă de stat care nu prea merge și o componentă foarte vibrantă, privată, care merge”
El adaugă că există potențial pentru consolidarea legăturilor dintre firmele private locale și producători occidentali, dar și o percepție încă ancorată în imaginea industriei de stat din trecut.
„Și oamenii ăștia din zona aceasta au legături cu mari producători din Occident și se poate marșa pe această chestiune. Însă la noi, industria de apărare este privită ca industria veche de pe vremea lui Ceaușescu, cu Romarm, cu Romtehnica”
Ce rămâne de urmărit
- Funcționarea mecanismelor multilaterale: capcanele blocajelor politice pot submina soluțiile comune pentru crizele globale.
- Vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare: rerutarea și creșterea costurilor afectează comerțul și stabilitatea economică.
- Consolidarea apărării: utilizarea eficientă a fondurilor și dezvoltarea colaborărilor industriale sunt esențiale pentru securitate.
