Posibile configurații guvernamentale: ce se negociază după ultimatumul prezidențial
Ultimatumul transmis de președinte – ca numirea unui premier să se facă doar dacă există o majoritate clară în Parlament – a polarizat scena politică și a conturat liniile principale ale negocierilor. În practică, discuțiile se concentrează între două blocuri mari, iar rezultatul acestor negocieri va decide formula guvernamentală din perioada următoare.
Posibile configurații guvernamentale: analiza unui scenariu probabil
Analistul politic Radu Delicote apreciază că, în actualul context, există mai multe semne că o formulă compactă în jurul unei forțe politice dominante ar putea avea cele mai bune șanse matematice de supraviețuire. El atrage atenția că președintele insistă pe necesitatea unei majorități pentru a accepta propunerea unui premier și că niciun guvern nou nu poate funcționa fără un consens minim în Parlament.
„Cel mai probabil în perioada următoare o să vedem deja un guvern care începe să se contureze, mai ales că și președintele a menționat că nu vrea să numească un premier, decât dacă are majoritate. Dar atenție, premierul, dacă are majoritate, nu trebuie neapărat să fie un premier politic. Ce vreau să spun este că PSD și UDMR, dacă reușesc să strângă voturile cu celelalte partide să poată să-și pună premierul propriu. În contextul actual, această variantă ar avea mai multe șanse matematice decât formula PNL-USR. De ce spun asta? Pentru că PSD-ul, cel puțin la prima vedere, ar vota în bloc pentru un nou guvern cu PSD la putere. În schimb, în PNL există în continuare multe disparități. O parte din PNL ar merge și ar intra din nou la guvernare, în timp ce o altă parte ar rămâne în opoziție.”
Scenariile conturate
„Bazându-mă pe declarația lui Ilie Bolojan și având, evident, în vedere aripa susținătorilor săi, cred că în momentul de față vedem o polarizare pe trei direcții:
1. Un guvern PSD-UDMR, cu sprijinul eventual al minorităților naționale și al altor deputați și senatori care să voteze în favoarea sa; cu un premier mai mult sau mai puțin tehnocrat; sunt șanse mari să avem premier tehnocrat
2. O forță de opoziție PNL-USR, care va încerca să se coalizeze în jurul unei idei politice centrale;
3. O altă forță de opoziție, respectiv AUR, care va funcționa ca până acum.”
Pe scurt, cele trei direcții identificate de analiști sunt: o coaliție majoritară care să ofere stabilitate guvernării, o alianță de opoziție care să se coaguleze în jurul unor obiective politice comune și un grup exterior care rămâne în opoziție radicală. Posibilele configurații guvernamentale vor fi conturate în funcție de disponibilitatea partidelor de a face concesii și de a asigura voturile necesare în Parlament.
Negocieri și varianta unui premier tehnocrat
Presiunea pentru evitarea alegerilor anticipate poate determina unele partide să accepte soluții de compromis, precum instalarea unui premier tehnocrat care să gestioneze tranziția și să propună reforme agreate de o majoritate mai largă. Potrivit analistului, acest tip de prim-ministru ar putea oferi o bază convenabilă pentru negocierile politice și ar putea păstra anumite portofolii esențiale pentru partenerii de negociere.
„Cred că da, se va încerca varianta unui premier tehnocrat pentru a avea cea mai bună bază de plecare în negocierile politice. UDMR oricum își dorește să rămână la guvernare și își păstrează pragmatismul guvernamental. Sunt convins că UDMR a negociat deja. Nu știu dacă în sensul unor portofolii, dar cred că a negociat în sensul rămânerii la guvernare sau al formării unei echipe guvernamentale pe baza unor obiective clare, unor „masterplanuri”.
Cine ar putea fi premierul tehnocrat?
Printre numele vehiculate în discuții figurează câteva propuneri din mediul profesional și administrativ. Alegerea finală va depinde însă de capacitatea acelui nume de a obține susținerea instituțională și politică necesară.
„Un Guvern cu premier tehnocrat este un scenariu care are șanse”
Un premier venit din afara partitocratiei ar putea influența componența cabinetului, negociind sprijin pentru miniștri apropiați sau pentru alți tehnocrați, astfel încât guvernul să poată implementa agenda stabilită. Totuși, condiția esențială rămâne consensul politic în Parlament; fără acesta, demersul rămâne doar teoretic.
„În momentul de față, această variantă poate funcționa. Dar, atenție, este nevoie de consens politic în Parlament. Fără acest consens, discuția rămâne pur teoretică.”
„Premierul trebuie să fie girat de o instituție, de un actor instituțional sau de opinia publică, pentru a beneficia de un ascendent moral. El trebuie să fie susținut de o instituție în care oamenii au încredere și să pornească cu acest așa-zis ascendent moral. Nu cred că va fi Anca Dragu, nu cred că vrea, din simplu motiv profesional. Vom avea un premier care va fi girat de o instituție în care putem avea încredere. În caz contrar, dacă este vorba doar despre un premier tehnocrat ales dintr-o listă de nume, acest lucru nu va schimba cu nimic situația politică actuală.”
În final, evoluția negocierilor și decizia privind formula guvernamentală rămân dependente de echilibrul parlamentar și de disponibilitatea partidelor de a forma o majoritate coerentă. Posibile configurații guvernamentale vor fi evaluate pe măsură ce se conturează pactele politice și se clarifică susținerile în legislativ.
