Când este momentul potrivit pentru plecarea de acasă?
Presiunea socială și dorința de independență îi determină pe mulți tineri să cumpere libertatea înainte de a avea un venit stabil, dar mutatul prematur poate însemna un regres financiar și emoțional. Decizia de a te muta trebuie cântărită în funcție de resursele reale, abilitățile practice și maturizarea emoțională necesară pentru a trăi pe cont propriu.
„Deși statistica arată că în România există o tendință ca tinerii să înceapă o viață pe cont propriu la 20-30 de ani, totuși independența nu vine odată cu vârsta, ea depinde mult de contextul financiar, emoțional și cultural. Unii pleacă mai devreme pentru studii în străinătate sau alt oraș, dar independența nu este totală, iar alții stau cu părinții deși ar avea toate resursele pentru a economisi bani sau pentru a-și finaliza educația într-un mod mai facil”,
explică psihologul clinician Luminița Tăbăran.
Plecarea de acasă: semne că ești pregătit
Plecarea de acasă cere mai mult decât dorința de autonomie: este nevoie de un venit constant, de capacitatea de a construi și respecta un buget și de abilități practice pentru întreținerea unei locuințe. De asemenea, inteligența emoțională – gestionarea stresului, luarea deciziilor rapide și organizarea rutinei – este esențială pentru a face față provocărilor cotidiene.
- Sustenabilitate financiară: venit stabil, economii pentru situații neprevăzute și capacitatea de a plăti chiria și utilitățile.
- Competențe practice: gătit, curățenie, întreținere și gestionarea unei situații de urgență casnică.
- Maturitate emoțională: toleranța la stres, autonomie în luarea deciziilor și abilități de comunicare cu familia.
„Independența înseamnă să poți avea grijă de tine (hrană, curățenia, siguranța), dar și cum să gestionezi rapid problemele care pot apărea (când se strică ceva, unde și când trebuie plătite facturile). Tot aici trebuie luată în calcul inteligența emoțională, cum gestionezi stresul când ești singur, cum iei decizii rapid, cum construiești rutine sănătoase și îți organizezi programul.
Când depinzi foarte mult de părinți această tranziție poate fi dificilă și uneori devine îngrijorătoare și apare renunțarea pentru confortul din cuibul părintesc”,
atrage atenția specialista.
„Din păcate, uneori, tinerii sunt menținuți de părinți în acea adolescență întârziată, exprimată ca un ajutor prin confortul oferit, dar care limitează dezvoltarea psiho-emoțională a acestora, maturizarea, îngreunând adaptarea socială chiar și când există dorința desprinderii de cuib. Și aici putem aminti despre fenomenul de cuib gol care descrie perioada în care părinții rămân singuri acasă după ce copiii pleacă – de obicei pentru studii, muncă sau pentru a-și întemeia propria viață. Și este o tranziție emoțională care poate fi resimțită în mod diferit, fie de tristețe, de pierdere, de pierdere a sensului, respectiv a rolului de părinte, de anxietate, ceea ce poate împovăra emoțional copilul sau părinții pot deveni mult prea intruzivi. Însă, din fericire, există și situații sănătoase emoțional când părinții sprijină și susțin desprinderea copilului”
Date europene despre plecarea de acasă
Statisticile oficiale arată că, în medie, tinerii din Uniunea Europeană au părăsit locuința părinților la aproximativ 26,2 ani în 2024, o valoare stabilă în ultimele două decenii. Există variații semnificative între state: în unele țări sud-europene sau din Europa Centrală tinerii pleacă mai târziu (peste 30 de ani), în timp ce în state nordice media este mult mai scăzută, de circa 21-22 de ani.
Contextul economic are un impact major: aproximativ 9,7% dintre tinerii între 15 și 29 de ani trăiau în 2024 în gospodării care alocau cel puțin 40% din venituri pentru locuință, fragilizând posibilitatea de a se muta independent fără o presiune financiară semnificativă.
Ce spun tinerii online despre plecarea de acasă
Discuțiile din mediul online reflectă aceeași tensiune între dorință și realism financiar. Mulți recomandă să aștepți până când economiile și studiile sunt în ordine, în timp ce alții subliniază costurile și riscurile unui pas făcut fără plan.
Un tânăr de 25 de ani povestește că, deși are economii și o relație bună cu părinții, simte că a bătut un pas în retragere revenind acasă și că își dorește din nou independența. În același timp, recunoaște că decizia de a se muta ar fi una mai degrabă emoțională decât rațională.
„Dacă ai posibilitatea, stai cu părinții până îți termini studiile și strânge cât mai mulți bani. După aceea vei putea lua o decizie mult mai sigură”,
spune unul dintre utilizatori.
„Din punct de vedere financiar, e mai bine să rămâi. Independența nu ajută prea mult dacă ajungi să nu mai ai timp pentru tine sau să te descurci greu”,
atrage atenția altcineva.
„Dacă relația cu părinții este bună, mai stai o perioadă și economisește.
Pune-ți un termen de 6-12 luni și mută-te atunci cu un plan, nu doar pentru sentimentul de independență”,
recomandă un participant la discuție.
„Independența e importantă, dar fără un fond de urgență riști să te întorci acasă, iar asta e exact situația pe care vrei să o eviți”,
adaugă un alt utilizator.
Plecarea de acasă și maturizarea: ce arată studiile
Un studiu publicat într-un jurnal de specialitate, bazat pe interviuri cu tineri între 18 și 25 de ani, arată că adevărata autonomie nu depinde doar de adresa de domiciliu, ci de gradul de responsabilitate asumat. Locuind cu părinții, un tânăr poate fi independent dacă lucrează, contribuie la cheltuieli și își construiește o carieră; la fel, mutatul prematur din motive sociale, fără resurse reale, crește riscul de vulnerabilitate și singurătate.
Concluzia cercetării este clară: plecarea de acasă devine un pas spre maturizare doar atunci când are la bază resursele necesare, motivația și susținerea potrivită. Independența se măsoară prin capacitatea de a-ți susține deciziile, nu doar prin faptul că locuiești separat de familie.
