Autoritatea Congresului asupra războiului cu Iranul, pusă sub semnul întrebării
Administraţia prezidenţială susţine că conflictul cu Iranul s‑ar fi încheiat odată cu armistiţiul încheiat la începutul lunii aprilie, argument folosit pentru a evita cererea formală de autorizare a forţelor militare în faţa legislativului. Această interpretare provoacă dezbateri aprinse în Congres, unde unii legislatori cer clarificări, iar alţii se abțin de la acţiuni imediate.
Autoritatea Congresului asupra războiului cu Iranul: ce spune legea
Rezoluţia privind puterile de război din 1973 prevede că, după notificarea Congresului privind angajarea în ostilităţi, executivul are la dispoziţie 60 de zile pentru a obţine autorizaţia legislativului sau pentru a încheia operaţiunile, cu posibilitatea unei prelungiri de 30 de zile pentru retragere în siguranţă. Perioada de 60 de zile a stârnit controverse după armistiţiu, pentru că administraţia afirmă că acel ceas s‑ar fi oprit odată cu încetarea focului.
Reprezentanţi ai administraţiei au explicat că, din perspectiva lor, „ostilităţile care au început sâmbătă, 28 februarie, s‑au încheiat”. În acest sens, responsabilul apărării a declarat în timpul unei audieri: „Ne aflăm într-un armistiţiu în acest moment, ceea ce, după înţelegerea noastră, înseamnă că ceasul de 60 de zile se opreşte sau se întrerupe”.
Criticii, în special democraţi, resping această interpretare şi susţin că obligaţiile legale rămân în vigoare. „Nu cred că legea ar susţine acest lucru”, i‑a replicat un senator responsabil în timpul audierii, iar un alt parlamentar a subliniat că menţinerea unor mijloace militare în regiune nu echivalează automat cu încetarea ostilităţilor: „Încetarea utilizării unor forţe în timp ce se utilizează altele nu opreşte cumva ceasul”.
Presiuni politice şi poziţii în Congres
Deşi termenul legal de 60 de zile a expirat în aplauzele unor aleşi, Congresul nu a adoptat nicio rezoluţie care să confirme sau să refuze folosirea forţei, iar multe camere legislative s‑au aflat în vacanţă imediat după respingerea unei iniţiative de blocare. Unii lideri din majoritate au anunţat că nu intenţionează să iniţieze un vot pentru autorizare. „Ascult cu atenţie ce spun membrii Conferinţei noastre şi, în acest moment, nu văd asta”, a spus unul dintre ei.
- Susţinători ai administraţiei: Mai mulţi parlamentari republicani au declarat că sunt dispuşi să acorde timp administraţiei şi să sprijine conducerea în gestionarea crizei în actualul context al armistiţiului.
- Favorabili unui vot de autorizare: Câţiva senatori au spus însă că, pe termen lung, Congresul va trebui să îşi reafirme rolul şi să voteze o autorizare explicită. Unele voci au anunţat că nu vor susţine finanţarea continuă fără un vot prealabil.
- Propuneri pentru o soluţie intermediară: O senatoare a afirmat că va propune o autorizare limitată a folosirii forţei dacă administraţia nu va prezenta un „plan credibil” la revenirea legislativului din pauză. „Nu cred că ar trebui să ne angajăm într‑o acţiune militară pe termen nelimitat fără o responsabilitate clară”, a subliniat ea. „Congresul are un rol”.
- Temeri constituţionale: Un senator a pus la îndoială chiar constituţionalitatea Rezoluţiei din 1973, susţinând că ramura executivă a fost concepută ca fiind foarte puternică: „Fondatorii noştri au creat un executiv cu adevărat puternic, fie că ne place sau nu”.
Unele voci din rândul republicanilor au arătat disponibilitate de a vota o autorizare dacă aceasta ar fi solicitată formal de preşedinte, în timp ce alţii au cerut o apropiere mai activă a Casei Albe faţă de legislatori prin briefinguri şi audieri pentru a menţine sprijinul Capitolului.
Din partea oppositionului, s‑a subliniat că autoritatea prezidenţială nu este nelimitată: „Autoritatea preşedintelui în calitate de comandant suprem nu este nelimitată”, a accentuat o senator care a votat recent alături de democraţi pentru încetarea campaniei militare, adăugând că termenul de 60 de zile „nu este o sugestie, ci o cerinţă”.
În final, situaţia rămâne fluidă: administraţia susţine că armistiţiul schimbă calculele legale, în timp ce legislatori din ambele partide avertizează că Congresul are responsabilitatea de a clarifica şi eventual de a autoriza orice continuare a acţiunilor militare.
