Costuri duble pentru încălzire: ce plătesc românii când sistemul de termoficare dă greș
Avariile din sistemul de termoficare au lăsat zeci de mii de persoane fără căldură nu doar în București, ci și în alte orașe precum Craiova. Ca urmare, mulți au fost nevoiți să recurgă la încălzirea cu aparate electrice, ceea ce a dus la creșterea semnificativă a facturilor la energie.
Costuri duble pentru încălzire: cifre, consecințe și declarații
Un exemplu orientativ: la o factură lunară de aproximativ 400 de lei pentru încălzirea unui apartament cu două camere în București se adaugă consumul suplimentar de energie electrică (circa 250 kWh în plus), ceea ce poate însemna încă aproximativ 400 de lei la factura de curent, potrivit calculelor expertului în energie Dumitru Chisăliță. „Cost dublu, nu pentru confort, ci pentru supraviețuire”, subliniază acesta, criticând lipsa unor intervenții eficiente din partea autorităților.
„Oamenii trebuie să se aștepte la costuri mai mult decât duble pentru încălzire în luna ianuarie 2026. Urmează două săptămâni de temperaturi nocturne cu temperaturi cuprinse între -6 și – 11 grade C în București, ceea ce va adăuga costuri pentru încălzirea românilor”, a mai spus el, arătând că aceste sume mari reprezintă „costul direct al eșecului administrației, o taxă informală, dar perfect reală, percepută celor care au fost abandonați de serviciile publice”.
Specialistul a reamintit și de vârful de consum înregistrat pe 13 ianuarie, la ora 17:00, când cererea de energie a ajuns la 9.119 MWh/h, cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Reacția oficială, spune expertul, a fost tipică: „consum prea mare”, „presiune pe sistem”. „Nicio vorbă despre cauză. Nicio asumare. De parcă milioane de oameni ar fi decis simultan să testeze limitele rețelei, nu să-și încălzească locuințele înghețate”, a adăugat el.
Context istoric și vulnerabilități structurale
„Acest consum record este prezentat ca o anomalie, dar realitatea este mai incomodă: el este cu doar 5% sub media din 1989, într-o Românie care atunci consuma cu 74% mai mult la nivel de an. Diferența este fundamentală. Atunci consumam pentru industrie. Astăzi consumăm pentru a nu îngheța. Nu progres, ci regres”, explică expertul.
„Hidroenergia a asigurat 27% din necesar, fiind principalul pilon de stabilitate. Exact acea hidroenergie demonizată ani la rând în dezbateri superficiale, în care barajele sunt tratate ca un rău absolut, iar realismul energetic este ignorat. Fără hidro, România ar fi fost complet dependentă de importuri scumpe și incerte. Importurile au fost cea de a doua sursă de consum și au ajuns la 23%. Acesta nu este un semn de «integrare europeană», ci de vulnerabilitate strategică. În vârf de consum, energia nu se cumpără ieftin și nici sigur. Se cumpără scump, sub presiune, iar nota de plată ajunge tot la populație, fie prin fapte, fie prin inflație.”
„Cea mai mare ipocrizie este că, în timp ce cetățenii plătesc aceste costuri, discursul public rămâne blocat între sloganuri verzi și tăceri convenabile. Tranziția energetică este invocată, dar infrastructura reală este ignorată. Se vorbește despre idealuri, dar se evită deciziile grele: modernizarea termoficării, investițiile serioase în capacități stabile, asumarea costurilor politice. Aceasta nu a fost o criză naturală. A fost o criză administrativă”, a punctat el.
„Iar când acest eșec este plătit direct de cetățeni, fără explicații și fără responsabilități asumate, nu mai vorbim despre ghinion sau vreme rea, ci despre un contract social rupt. Iarna viitoare va veni din nou. Țevile vor fi la fel de vechi. Discursurile, la fel de goale”, a conchis expertul.
Sistemul de termoficare nu funcționează la capacitate maximă
În multe zone cu blocuri din Capitală există porțiuni extinse care nu primesc cantitatea necesară de agent termic, ceea ce amplifică disconfortul populației în perioadele reci.
Explicațiile operatorului de termoficare pentru această situație invocă pierderile mari din rețea:
„Sistemul de termoficare funcționează ca un circuit unitar, în care
parametrii de livrare și cei de retur sunt strâns legați între
ei. Nu contează doar ce pleacă din centralele ELCEN către rețeaua
de termoficare, ci și în ce condiții agentul termic se întoarce
din rețea către CET-urile ELCEN. Parametrii de retur sunt asigurați
de către operatorul rețelei de termoficare. Atunci când parametrii
de retur (adică ceea ce intră în centralele ELCEN din rețea) nu
sunt corespunzători, întregul sistem este dezechilibrat, iar
echipamentele din centrale sunt supuse unor solicitări suplimentare
ce impun funcționare cu restricții sau, în cazuri extreme, oprire,
pentru a preveni avarii majore și riscuri pentru personal.”
„Dacă acești parametri de retur ar fi asigurați corespunzător, atunci și instalațiile din CET-urile ELCEN ar putea fi automat încărcate la maxim, cu randamente mai bune și eficiență mai ridicată. (…) Orice suplimentare a debitelor este posibilă doar cu reducerea pierderilor din rețeaua de termoficare, astfel încât adaosul de apă să revină în limitele normale.”
„Subliniem încă o dată ca forțarea debitelor în centrale, în condițiile pierderilor mari din rețeaua de termoficare, înseamnă risc ridicat de avariere gravă a echipamentelor”.
Concluzia este clară: fără investiții reale în rețea, modernizarea conductelor și asumarea responsabilităților administrative, românii vor continua să plătească costuri duble pentru încălzire, pe fondul unei infrastructuri vulnerabile.
