Demiterea comandantului-șef al Armatei Ucrainei: Zelenski anunță o reorganizare la vârf
Demiterea comandantului-șef al Armatei Ucrainei – decizii, motive și pași următori
Șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, a fost demis marți seară de președintele Volodimir Zelenski, măsură luată în contextul protestelor din mai multe orașe ale țării. Președintele a anunțat numirea lui Mîhailo Drapatîi în funcția de comandant-șef și i-a mulțumit lui Sîrski pentru contribuția sa în apărarea Kievului, în contraofensiva din regiunea Harkov și în operațiunile din zona Kursk, conform relatărilor.
ACTUALIZARE 23.11
„Am decis că noul comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei va fi Mîhailo Drapatîi. Împreună cu Mîhailo, Evgheni Hmara şi Pavlo Palisa am stabilit cum trebuie reorganizată structura Statului Major General al Forţelor Armate ale Ucrainei”, a anunţat Volodimir Zelenski.
„Este un fapt că Oleksandr Sîrski a asigurat succesele Ucrainei în apărarea Kievului, în operaţiunea ofensivă de la Harkov şi în operaţiunea de la Kursk. S-a parcurs un drum semnificativ, apărarea Ucrainei continuă, iar fiecare soldat merită un tratament demn. Le sunt recunoscător lui Oleksandr Sîrski şi fiecărui soldat al nostru pentru poziţiile puternice ale Ucrainei pe front”, a declarat Zelenski.
Ce urmează după demiterea comandantului-șef
În discursul său de seară, președintele a precizat că i-a oferit fostului comandant un „post demn” pentru coordonarea componentei tehnologice a statului. Decizia a fost luată după consultări cu conducerea principalelor structuri militare și cu responsabilii forțelor de apărare și securitate.
„Astăzi, împreună cu Oleksandr Sîrski şi cu Andrii Hnatov, am discutat despre viitoarele formate de serviciu şi despre predarea corespunzătoare a atribuţiilor”, a afirmat Zelenski. Noii conducători desemnați au responsabilitatea de a actualiza strategia de apărare, de a continua reformele structurale, de a răspunde cererilor privind aprovizionarea cu arme, drone și echipamente și de a propune măsuri pentru întărirea apărării antiaeriene și îmbunătățirea mobilizării.
Contextul protestelor și revendicările demonstranților
Știrea inițială
Nemulțumirea publică împotriva conducerii militare a escaladat după demiterea, în săptămânile anterioare, a unui ministru al Apărării foarte popular, ceea ce a generat proteste zilnice începând din 16 iulie. Organizațiile care au mobilizat demonstrațiile au formulat două cerințe clare: restituirea acelui ministru în funcție și demiterea comandantului-șef.
Revendicările au fost susținute de veterani și de grupuri civice care au criticat modul de conducere al armatei și au cerut continuarea reformelor în minister. Decizia de schimbare la vârf are, așadar, o importantă componentă politică și socială, pe fondul nemulțumirilor față de direcția în care se îndreptă managementul forțelor armate.
Profilul și cariera lui Oleksandr Sîrski
Oleksandr Sîrski s-a născut în 1965 într-o localitate din regiunea Vladimir, în Federația Rusă. Tatăl său a servit în armată și a fost repartizat, când Sîrski avea 15 ani, în zona Harkov. A urmat apoi liceul în Harkov și a absolvit o prestigioasă școală militară de comandă din Moscova. După terminarea studiilor, în 1986, a intrat în corpul de artilerie și a servit în diverse teatre de operațiuni, inclusiv în Afganistan.
După destrămarea Uniunii Sovietice, unitatea sa a trecut sub controlul Ucrainei, iar Sîrski a depus jurământ față de noul stat independent, continuând o carieră militară ascendentă. În 2014 a ocupat funcții de conducere în operațiunile din estul Ucrainei, iar în 2020 a devenit general-locotenent și comandant al Forțelor Terestre.
Victorii pe front și controverse în mandat
Sîrski a fost apreciat pentru rolul în apărarea Kievului și pentru conducerea trupelor în contraofensiva din regiunea Harkov în 2022. În același timp, mandatul său a fost marcat de controverse: strategia aplicată în bătălia pentru Bahmut în 2023, bazată pe uzură, a fost criticată, iar unii militari i-au atribuit porecla depreciativă de „Măcelarul”.
Stilul său de comandă, considerat rigid și centralizat, a generat tensiuni cu anumite unități care, în câteva situații, au refuzat executarea unor ordine pentru a evita pierderi masive. Un exemplu semnificativ a fost retragerea forțelor dintr-un oraș asediat, decizie care, potrivit relatărilor, a fost comunicată oficial abia după ce manevra salvatoare fusese executată.
Una dintre reformele majore promovate în mandatul său a fost înființarea unor unități de asalt, care au primit o proporție importantă din noii recruți. Criticii au acuzat că aceste structuri au gestionat dur mobilizații și au aplicat tactici de atac frontal ce au dus frecvent la pierderi semnificative.
Pe fondul acestor dispute și al presiunilor publice, demiterea comandantului-șef reflectă atât considerente militare, cât și politice, iar autoritățile anunță acum o perioadă de reorganizare menită să consolideze apărarea și să îmbunătățească coordonarea logistică și strategică.
