Urși polari care își modifică ADN-ul: dovezi de adaptare la încălzirea climei
Cercetările recente arată că urși polari care își modifică ADN-ul prezintă diferențe genetice între populațiile din zone mai calde și cele din regiuni reci, sugerând un răspuns biologic la temperaturile în creștere. Studiul, realizat de o echipă de cercetători britanici, identifică schimbări ale expresiei genetice care ar putea facilita adaptarea la noile condiții de mediu.
Urși polari care își modifică ADN-ul: ce au descoperit oamenii de știință
Oamenii de știință au comparat probe biologice prelevate de la animale din două regiuni geografice diferite și au urmărit modificările în „genele săritoare”, segmente mobile din genom care pot influența activitatea altor gene. Analiza a corelat variațiile genetice cu diferențele climatice dintre regiuni, indicând o legătură între creșterea temperaturilor și modificările în ADN.
„ADN-ul este cartea de instrucțiuni din interiorul fiecărei celule, ghidând modul în care un organism crește și se dezvoltă”, a declarat cercetătorul principal, Dr. Alice Godden. „Comparând genele active ale acestor urși cu datele climatice locale, am constatat că temperaturile în creștere par să determine o creștere dramatică a activității genelor săritoare din ADN-ul urșilor din sud-estul Groenlandei.”
- Diferențe regionale: populațiile din sud, unde vremea este mai caldă și mai variabilă, arată schimbări genetice mai numeroase decât cele din nord, mai reci și stabile.
- Schimbări în metabolism: au fost observate modificări în regiuni ale genomului asociate cu prelucrarea grăsimilor, care pot ajuta animalele atunci când hrana bogată în grăsimi devine mai rară.
- Dieta în transformare: urșii din zonele mai calde par să se adapteze la o alimentație mai săracă în grăsimi, ceea ce se reflectă în modificările genetice.
- Implicații pentru conservare: identificarea populațiilor care prezintă adaptări genetice poate ghida eforturile de protejare și monitorizare a speciilor vulnerabile.
„Am identificat mai multe hotspot-uri genetice în care aceste gene de salt erau foarte active, unele fiind localizate în regiunile de codificare a proteinelor din genom, ceea ce sugerează că urșii suferă schimbări genetice rapide și fundamentale pe măsură ce se adaptează la dispariția habitatului lor de gheață de mare”, a mai spus Godden.
Autorii estimează că aceste modificări pot oferi indicii prețioase despre cum anumite populații de urși polari răspund la presiunile mediului. Următorii pași vizează verificarea acestor schimbări în alte populații din întreaga lume pentru a determina dacă mecanisme similare sunt active pe scară mai largă.
„Această descoperire este importantă pentru că arată, pentru prima dată, că un grup unic de urși polari din cea mai caldă parte a Groenlandei utilizează „gene săritoare„ pentru a-și rescrie rapid propriul ADN, ceea ce ar putea fi un mecanism disperat de supraviețuire împotriva topirii gheții marine.”
Deși adaptările genetice pot oferi un sprijin temporar, cercetătorii avertizează că măsurile de conservare și reducerea emisiilor care conduc la încălzirea globală rămân esențiale pentru a preveni declinul pe termen lung al populațiilor de urși polari.
