Lia Bugnar și transformarea provocată de experiența ca manechin
La 56 de ani, Lia Bugnar rememorează perioada în care a lucrat ca model, o etapă definitorie în viața sa. După terminarea liceului, ea a început ca secretară, dar cariera de pe podium a adus schimbări semnificative în percepția despre sine.
Redescoperirea sinei prin manechinăt
Într-un interviu, actrița a mărturisit că tânără era adesea complexată de felul în care arăta, fiind foarte slabă și neîncrezătoare în propria imagine. „Nu făceam nimic pe vremea aia. Manechinăritul a venit salvator să justifice faptul că eram un schelețel ambulant. În sfârșit nimerisem undeva unde lumea se uita cu admirație că eram numa’ piele și os. Lucru care nu mă făcea să mă și plac. Asta a venit mai târziu, când m-am prins că altă variantă de corp și chip nu mai primesc și trebuie să mă mulțumesc cu ce mi-a picat. După o vreme mi-am dat seama că aș fi putut nimeri mai rău, după care chiar am început să consider că-s de la drăguțicuțică în sus”, a explicat Lia Bugnar.
Sportul și yoga – echilibrul în viața actriței
Sportul joacă un rol esențial în rutina zilnică a Liei Bugnar. Ea recunoaște că nu are o măsură fixă în activitățile sale fizice, alternând perioade de efort intens cu altele mai relaxate. „Între timp am reușit să constat (ca adult, abia) că și eu sunt un pic ieșită din normal cu ale corpului. În sensul că am o mobilitate multicel peste medie și capacitatea de a face tot felul de lucruri la care alți oameni sunt mai degrabă rezervați spre temători. Yoga e ceva ce mă fascinează, am făcut niște ani, acum doar așa, sporadic, dar tot sper că într-o zi mă voi întoarce serios la practica. Altfel, fac sport mereu, am o adevărată sală acasă. De la bară de tracțiuni, bandă de alergat, trampolină, până la tot felul de ustensile pe care dacă le-aș folosi constant, aș putea ajunge olimpică (deci și președintă) într-o bună zi.”
În stilul său caracteristic, actrița mai adaugă o notă de umor despre ambițiile personale: „Problema cu mine e că n-am măsură. Am puseuri în care exagerez, fac mai mult decât trebuie, după care o vreme fac mai puțin decât trebuie. Da’, una peste alta, putem zice că fac sport constant, de tot felul. Am ambiția asta să fiu Miss Bellu, cea mai frumoasă de pe aleea mea la cimitir. Ceea ce e totuși o glumiță, pentru că nu vreau să fiu îngropată, fiind claustrofobă, ci incinerată. Las și aici să fie scris, să nu fie discuții.”
Experiența ca manechin i-a schimbat perspectivele despre corp și i-a oferit șansa să învețe să își accepte forma fizică, în timp ce sportul și yoga îi susțin astăzi echilibrul fizic și mental.
