Ce s-a schimbat după adoptarea monedei euro: primele impresii din țara vecină
La 1 ianuarie, Bulgaria a trecut la moneda unică europeană, iar primele săptămâni de după tranziție demontează câteva dintre temerile vehiculate și la noi. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev oferă o radiografie a modificărilor de zi cu zi care au apărut odată cu adoptarea monedei euro.
Pregătiri înainte de adoptarea monedei euro: „Marea curățenie” a numerarului
Un aspect surprinzător semnalat de jurnalist nu ține neapărat de ziua schimbării, ci de anul dinaintea acesteia. Într‑o economie în care numerarul a predominat multă vreme, 2025 a fost anul în care mulți cetățeni au început să își plaseze economiile în forme mai sigure sau lichide.
„Mi se pare că marea pregătire pentru aderare a avut loc înainte de aderarea însăși. Adică în 2025, mulți dintre banii care erau deținuți în numerar de bulgari au fost fie puși în bănci, fie investiți în imobiliare, fie în mașini, fie în aur sau în bursa de valori de la Sofia”
Motivația a fost simplă: odată cu schimbarea monedei, păstrarea unor sume mari „în șosetă” a devenit mai puțin practică, iar mulți au preferat să transforme numerarul în active sau depozite.
„Practic, cu timpul, în populație se acumulaseră cantități relativ mari de cash. Nu erau multe posibilități de a investi sau de a folosi acești bani. (…) Când a fost necesar să se facă tranziția la o nouă monedă, banii trebuiau scoși și transformați în altceva. Și asta s-a întâmplat mai degrabă în 2025”
Mitul exploziei prețurilor: ce arată realitatea după adoptarea monedei euro
Teama că comercianții vor profita de confuzie pentru a rotunji prețurile în sus a fost tratată ferm de autorități. Deși au fost înregistrate reclamații, controalele și mecanismele de sesizare par să funcționeze, iar cazurile flagrante sunt rare.
Economiștii explică faptul că orice majorare observată este mai degrabă legată de creșterea veniturilor și a masei monetare, nu neapărat de trecerea la euro. Statul a intervenit prin agenția fiscală pentru a verifica comercianții și pentru a primi sesizările cetățenilor.
„Când veniturile cresc și când banii se acumulează mai mult în sistem, prețurile tind să crească. Au fost plângeri din partea unor oameni că unele prețuri au crescut, dar economiștii au explicat că acest lucru se datorează mai degrabă faptului simplu că banii în circulație sunt mai mulți sau că veniturile sunt mai mari, nu neapărat unui efect al aderării. (…) Se fac verificări în mai multe magazine, comercianții sunt supuși unei supravegheri și fiecare om se poate plânge. Din ce știu, sunt peste o mie de rapoarte sau semnalări de la cetățeni. (…) Deci sistemul cumva funcționează, dar ceea ce se raportează este că nu e vorba de încălcări flagrante. Probabil există unele probleme, dar nu sunt de importanță strategică.”
La rândul său, consumatorul obișnuit spune că nu simte șocuri majore la cumpărături:
„Văd că sumele pe care le plătesc la magazin sunt cam egale cu cele de dinainte și cumpăr cam aceleași produse, deci nu simt o scumpire semnificativă. Nu simt, în viața mea de zi cu zi, o diferență semnificativă în prețuri.”
Povești de tranziție: de la taximetriști la pensionari
Adaptarea nu a fost perfectă și au apărut situații neplăcute sau abuzuri minore. Un exemplu des întâlnit ține de modul în care unii operatori economici gestionează restul în plăți mixte de valută.
„Am călătorit cu un taxi și nu am plătit în leva. Legea spune că, dacă plătești în leva, trebuie să primești rest în Euro. (…) Eu aveam Euro, dar șoferul nu a vrut să‑mi dea rest în Euro, ci doar în leva.”
Practic, micii comercianți evită uneori să acumuleze leva pe care ulterior ar trebui să le predea la bănci pentru schimb — un comportament permis de lege, dar care poate fi exploatat în mod abuziv, explică jurnalistul.
O surpriză plăcută a venit din partea pensionarilor: deși se temea că vor întâmpina dificultăți cu noile bancnote și calculul pensiilor, conversia la un curs fix — 1,95 leva pentru un euro — a făcut tranziția mai blândă decât se așteptau unii.
„Sumele pot chiar să pară mai mari, pentru că leva nu este exact doi leva pentru un Euro, ci 1,95. (…) Știu povești în care oamenii bătrâni se așteptau ca pensia să fie pur și simplu împărțită în doi, dar nu primesc exact rezultatul acelei împărțiri. Primesc mai mult decât o simplă divizie la doi, așa că poate, și aici, paharul este mai degrabă pe jumătate plin.”
