Destinație la poalele Munților Făgăraș: Sâmbăta de Sus, între istorie și pelerinaj
Sâmbăta de Sus, o comunitate de aproximativ 1.500 de locuitori, a devenit o destinație la poalele Munților Făgăraș foarte căutată atât de pelerini, cât și de turiști. Mănăstirea istorică, conacul vechi și rețeaua de trasee montane transformă satul într-un punct de plecare ideal pentru explorări și pelerinaje în zonă.
Pe urmele unei moșii domnești
Rădăcinile așezării se pierd în Evul Mediu, când satul funcționa ca un loc de iobăgie sub stăpânirea unor familii boierești și a principilor Transilvaniei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia a intrat în posesia unei familii cu rang domnesc, care a lăsat aici biserici și reședințe menite să asigure adăpost în vremuri tulburi.
„La 1653, principele Ardealului, Gheorghe Rákóczi al II-lea, pune amanet satul Sâmbăta de Sus, pentru 180 de galbeni, unui boier muntean destul de bogat, anume vornicul Preda din Brâncoveni”
„Se poate vedea că, începând din anul 1653 și până în 1823, Sâmbăta de Sus a aparținut familiei Brâncoveanu. Brâncovenii au făcut aici o mulțime de așezăminte, între care biserica brâncovenească din Făgăraș, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus și palatul, ridicat pe la anul 1676. În jurul anului 1800 a fost zidit castelul care a rămas până în zilele noastre. Toate aceste așezăminte ar fi fost construite pentru a le servi drept locuință și adăpost în vremuri grele, în cazul mazilirii sau al năvălirilor”
Mănăstirea și influența duhovnicului: punct central al destinației la poalele Munților Făgăraș
Lăcașul monahal construit la sfârșitul secolului al XVII-lea impresionează prin arhitectura sa caracteristică și s-a impus ca principal punct de atracție religioasă din zonă. Popularitatea mănăstirii a crescut semnificativ în secolul XX grație slujirii unui duhovnic cunoscut, ale cărui predici și reputație spirituală au atras credincioși din toată țara.
„Vin în continuare foarte mulți pelerini la mănăstire, alții urcă mai departe spre chilia părintelui Arsenie Boca, iar mulți turiști pornesc de aici pe traseele de pe Valea Sâmbetei ori se opresc la păstrăvăriile și la parcurile de agrement din împrejurimi”
Arhivele păstrează relatări despre admirația pe care i-o purtau vizitatorii:
„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărul Arsenie – aşa îl chema în călugărie – a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile, de pretutindeni, să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «sfântul» de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”
Documentele arată și momentele dificile prin care a trecut duhovnicul, arestările și restricțiile impuse în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi continuarea activităţii sale ca pictor bisericesc în perioada ulterioară.
„Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă, unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume”
Castelul, centre culturale și transformări succesive
Conacul ridicat la începutul secolului al XIX-lea a avut, de-a lungul timpului, multiple întrebuințări: de la reședință boierească la loc de inspirație pentru artiști, apoi spațiu de folosință publică în diverse perioade istorice. În perioada interbelică, clădirea atrăgea oameni de cultură care găseau aici liniște pentru creație, iar mai târziu a trecut prin folosiri mai modeste care i-au afectat starea.
„În perioada interbelică, aici veneau pentru scurte perioade artiști din București, pictori și scriitori, care își petreceau vacanțele la castel. După război, clădirea a devenit tabără de pionieri, iar apoi a funcționat aici o școală generală. În perioada comunistă, castelul a fost folosit de CAP pentru depozitarea cartofilor și a cerealelor, iar mai târziu de întreprinderea de prelucrare a fructelor, care depozita aici mere”
Restaurările realizate în ultimele decenii au reintrodus conacul în circuitul turistic local, iar în prezent clădirea găzduiește evenimente culturale și atrage vizitatori interesați de patrimoniul local.
„Acesta își propusese să amenajeze și o biserică, mai multe căsuțe și spații de agrement, însă lucrările nu au fost duse până la capăt. Castelul a revenit în grija comunei și atrage mulți turiști. Aici sunt organizate și diferite evenimente, la care vin localnici și vizitatori”
Descrierile vechi vobesc cu nostalgie despre atmosfera creativă care domnea la castel:
„Poate că nicăieri nu se putea găsi un loc mai pitoresc și mai încântător pentru artiști și scriitori. Nicăieri, poate, pictorii nu puteau găsi mai multe motive de inspirație ca aici și în împrejurimi: mai multă sălbăticie, ruine naturale și lucruri de artă”
„O curățenie exemplară domnește peste tot. Intrăm în sala de lectură, o cameră mare, mobilată sumar. Pe pereți se află o mulțime de tablouri și caricaturi realizate de pictorii care au trecut pe aici, iar pe o masă se găsește un aparat de radio, care nu funcționează din lipsa bateriilor, ce nu se găsesc la Făgăraș. Saloanele laterale sunt despărțite prin paravane în boxe pentru câte o persoană și sunt, la rândul lor, mobilate sumar”
Locurile în care s-ar fi aflat structurile foarte vechi ale domeniului păstrează încă urme vizibile în peisaj, iar localnicii le semnalează ca repere ale trecutului.
„Acolo ar fi fost adevăratul castel brâncovenesc, care a fost distrus. Așa știu de la socrul meu. Nu a mai rămas decât o pivniță foarte mare, iar și acum, dacă mergeți acolo, puteți vedea cum pământul continuă să se lase. Intrarea principală era pe unde se află poarta vechiului castel, ridicată în jurul anului 1801-1806”
Atracții și acces: ce oferă destinația la poalele Munților Făgăraș
- Mănăstirea istorică – centrul spiritual care atrage pelerini din țară.
- Castelul și ruinele domeniului – obiective cu valoare istorică și culturală.
- Trasee montane – poteci ce pornesc din sat spre Valea Sâmbetei și înspre crestele Făgărașului.
- Unități de cazare și agrement – pensiuni, case de vacanță și mici afaceri locale care completează oferta turistică.
Dezvoltarea turistică recentă a fost stimulată și de modernizarea drumului care leagă localitatea de orașul din apropiere, facilitând accesul vizitatorilor și încurajând investițiile locale în servicii și amenajări pentru turiști.
