Negocierile de pace pentru Ucraina: Europa caută un rol, România are nevoie de o strategie
Discuțiile despre oprirea războiului din Ucraina privesc nu doar viitorul țării, ci și securitatea întregului continent. În timp ce Washingtonul explorează posibile formule de pace și garanții pentru perioada de după conflict, statele europene încearcă să obțină un loc în procesul decizional. Analistul militar Hari Bucur-Marcu consideră însă că Uniunea Europeană nu are, deocamdată, instrumentele necesare pentru a influența decisiv negocierile, iar România nu și-a conturat o strategie coerentă pentru regiunea Mării Negre.
Negocierile de pace pentru Ucraina și diferența dintre armistițiu și pace
Miniștrii de Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene se reunesc la Bruxelles pentru a analiza sprijinul acordat Kievului înainte de sezonul rece și modalitățile prin care Europa poate răspunde acțiunilor hibride atribuite Rusiei. Întâlnirea are loc după discuțiile desfășurate la Abu Dhabi, unde reprezentanți ai Ucrainei și Rusiei au negociat cu mediere americană.
Pe agenda discuțiilor de la Abu Dhabi s-au aflat încheierea războiului, eventuale garanții de securitate, dezescaladarea și măsurile umanitare. Nu s-a înregistrat un progres major privind teritoriile ocupate, însă părțile au convenit, în principiu, asupra unui schimb important de prizonieri. Statutul teritoriilor din Donbas rămâne unul dintre cele mai dificile subiecte, întrucât pozițiile Moscovei și Kievului sunt în continuare divergente.
Reprezentanți europeni și oficiali ai NATO au participat la consultări cu delegațiile americană și ucraineană, dar partea rusă a refuzat o întâlnire cu aceștia. Moscova a susținut un format restrâns, în vreme ce Ucraina și liderii europeni au argumentat că securitatea continentului nu poate fi discutată fără implicarea Europei.
Un armistițiu nu înseamnă neapărat o pace durabilă
Hari Bucur-Marcu spune că este important să se facă distincția între oprirea luptelor și încheierea efectivă a conflictului. În opinia sa, o înghețare a războiului nu oferă, prin ea însăși, o soluție stabilă și nici nu înlătură riscul reluării confruntărilor.
„Până când nu se oprește războiul, nu se poate vorbi despre pace”, a explicat expertul. Ucraina ar putea accepta încetarea focului numai dacă primește garanții că Rusia nu va folosi pauza pentru a pregăti o nouă agresiune. O înțelegere ar trebui să prevadă separarea forțelor și măsuri capabile să reducă riscul unui atac ulterior.
Un eventual armistițiu ar putea lăsa temporar sub control rusesc unele teritorii ocupate ilegal, fără ca acest lucru să echivaleze cu recunoașterea suveranității Moscovei. O pace propriu-zisă ar presupune aranjamente mai ample și garanții credibile, inclusiv posibilitatea unei prezențe militare internaționale.
„Pacea propriu-zisă presupune aranjamente cu garanții de toate felurile, inclusiv prezență militară, astfel încât un nou război să nu mai aibă loc”, a subliniat Hari Bucur-Marcu. Fără protecții reale pentru Ucraina, orice acord riscă doar să amâne conflictul.
Europa contribuie la sprijinirea Kievului, dar caută influență politică
Potrivit analistului, rolul europenilor s-a schimbat pe parcursul războiului. În primii ani, sprijinul financiar și militar al Statelor Unite a fost esențial, iar statele europene au urmat în mare măsură direcția americană. Ulterior, Washingtonul a început să ceară Europei o contribuție mai consistentă la finanțarea echipamentelor și armamentului destinat Ucrainei.
Strategia inițială a administrației americane urmărea slăbirea capacității militare ruse prin susținerea Ucrainei pe termen lung. „Au introdus strategia de război de uzură, adică să susțină Ucraina cu cât este nevoie și cât timp este nevoie”, a explicat Hari Bucur-Marcu.
Abordarea americană s-a modificat ulterior, accentul mutându-se spre oprirea luptelor și construirea unor aranjamente de pace. Deși Europa a devenit un susținător important al Kievului, contribuția financiară și militară nu s-a transformat într-o influență echivalentă asupra negocierilor politice.
„Sunt actori serioși, care finanțează ucrainenii pentru război, îi susțin în toate formele, dar încă nu sunt băgați în dialogul acesta pentru pace”, a apreciat expertul. El consideră că europenii nu au reușit să prezinte o alternativă coerentă după ce au început să se îndepărteze de strategia Washingtonului. Reuniunea de la Bruxelles ar putea transmite disponibilitatea UE de a contribui la garanțiile de securitate, dar nu este neapărat momentul unor decizii decisive.
Limitele garanțiilor de securitate europene
Printre opțiunile discutate se numără o posibilă prezență militară europeană în Ucraina, menită să descurajeze o nouă agresiune. Hari Bucur-Marcu este însă sceptic în privința capacității Uniunii Europene de a garanta singură securitatea țării.
În opinia sa, UE nu dispune de o forță militară unională și nici de structuri operaționale, exerciții și doctrină comune care să-i permită să acționeze ca o putere militară unitară. „Nu au niciun fel de element de forță, de putere militară europeană. Unională. Nu există așa ceva”, a afirmat expertul.
O eventuală desfășurare de trupe europene ar putea întâmpina opoziția Moscovei, care a respins această posibilitate pentru perioada de după o încetare a focului. Din acest motiv, forma și credibilitatea garanțiilor rămân printre cele mai dificile aspecte ale unui posibil acord.
România nu are o direcție clară pentru securitatea Mării Negre
Negocierile privind viitorul Ucrainei au consecințe directe pentru România, aflată la Marea Neagră, pe flancul estic al NATO și în apropierea conflictului. Întrebat ce ar trebui să urmărească Bucureștiul, Hari Bucur-Marcu a spus că România nu are în prezent o politică de stat clară pentru securitatea regiunii.
„Ar trebui să fie o politică de stat privind securitatea la Marea Neagră. Care nu există. Ar fi trebuit formulată în strategia națională de apărare”, a declarat expertul.
O asemenea politică ar trebui să identifice amenințările și vulnerabilitățile, să stabilească responsabilități și să prevadă resursele necesare. Strategia ar trebui urmată de măsuri concrete asumate de Guvern și Parlament. Expertul propune și elaborarea unei Cărți albe a apărării, însoțită de documente care să detalieze planificarea pentru securitatea Mării Negre.
„Să avem alocate resurse, să avem politici formulate și trecute prin Parlament, să avem un guvern care să aibă în programul de guvernare un capitol despre treaba asta”, a explicat Hari Bucur-Marcu.
„Ca să ai inițiativă, trebuie să ai și elementele înainte de inițiativă. Noi nu avem politici, nu avem resurse, nu avem voință politică”, a mai spus expertul. El a amintit că România a avut în trecut inițiative privind securitatea regională, dar acestea nu au fost susținute în mod consecvent. Fără o strategie și un mandat politic bine fundamentat, reprezentanții țării riscă să participe la reuniuni fără o poziție proprie semnificativă.
Arhitectura de securitate europeană și riscul sferelor de influență
Rusia a cerut în trecut limitarea extinderii NATO și reducerea prezenței militare a Alianței în Europa de Est. Readucerea acestor teme în negocieri ridică întrebări despre concesiile pe care Moscova ar putea încerca să le obțină.
Hari Bucur-Marcu susține că recunoașterea teritoriilor ucrainene ocupate prin forță ar contraveni principiilor Cartei ONU și angajamentelor privind suveranitatea statelor și respectarea frontierelor. O pace întemeiată pe ordinea internațională actuală ar presupune retragerea Rusiei de pe teritoriile ocupate, despăgubiri și tragerea la răspundere a celor responsabili, însă o asemenea soluție este dificil de obținut în condițiile actuale.
Discuțiile despre o nouă arhitectură de securitate ar putea deveni riscante dacă sunt desprinse de suveranitatea Ucrainei și de responsabilitatea Rusiei pentru agresiune. O astfel de abordare ar putea transforma negocierile într-o împărțire a sferelor de influență, în care marile puteri impun limite statelor mai mici. Pentru țările de pe flancul estic, inclusiv România, este important ca orice acord să protejeze principiile care stau la baza securității europene.
Prezența militară americană nu se măsoară doar în efective
O eventuală reducere a numărului militarilor americani din Europa nu ar însemna automat diminuarea capacității de apărare a continentului, explică Hari Bucur-Marcu. Evaluarea trebuie să țină cont de acordurile bilaterale, de forțele integrate în planificarea NATO, de infrastructură și de echipamentele păstrate în regiune.
În cazul României, expertul face diferența între prezența americană organizată prin acorduri cu statul gazdă și structurile care fac parte din arhitectura NATO. Contează, de asemenea, cât de repede pot fi readuse forțele în Europa în cazul unei crize și dacă armamentul și tehnica rămân disponibile în regiune.
Retragerea unor militari nu ar însemna neapărat pierderea capacității de reacție, dacă echipamentele pot fi folosite rapid. „Nu e ca și când și-ar luat americanii jucăriile și ar pleca de aici și cu asta-basta”, a punctat expertul.
Reuniunile europene abordează dimensiuni diferite ale crizei
Miniștrii de Externe ai UE discută sprijinul politic și diplomatic pentru Kiev, pregătirea Ucrainei pentru iarnă și amenințările hibride. Reuniunea miniștrilor Apărării, programată pentru ziua următoare, se concentrează asupra sprijinului militar, apărării antiaeriene, cooperării cu industria ucraineană și relației transatlantice.
Pe agenda miniștrilor Apărării se află și dimensiunile de securitate ale relației dintre UE și China. La discuțiile despre securitatea transatlantică urmează să participe un oficial american din domeniul apărării.
