Exploatarea muncii migranților: povestea unei contabile din Kenya
O femeie de 35 de ani din Kenya a plecat în Europa sperând la un trai mai bun. A investit mii de euro, diplome și mult curaj, dar în locul unui post în vânzări a descoperit munci umilitoare și o birocrație care a dus-o în final în situația de a trăi fără acte. Aceasta este relatarea experienței ei și un exemplu elocvent despre exploatarea muncii migranților.
O specialistă cu experiență împinsă spre muncă umilitoare
Sonia s-a născut într-o familie numeroasă și, cu ajutorul părinților, a reușit să urmeze studii superioare, obținând o diplomă în finanțe. A lucrat ca contabil principal în străinătate, având un venit confortabil, dar pandemia i-a schimbat traiectoria profesională.
„Când a lovit COVID-ul, a trebuit să mă întorc în Kenya. Am stat acolo doi ani, apoi am hotărât să încerc din nou în altă țară.”
Costurile așteptării: cât a plătit pentru promisiuni
Pentru a obține un loc de muncă i s-a recomandat să apeleze la agenții de recrutare, suportând cheltuieli semnificative:
- 1.000 € agentul din România
- 700 € agentul din Kenya
- peste 1.000 € biletul de avion
- taxe pentru viza de muncă și documente
„Știam că salariul va fi mic în România, dar ca să urci, trebuie mai întâi să intri pe piața muncii.”
Șocul la sosire: titlul de pe permis și realitatea jobului
La emiterea permisului de muncă, meseria înscrisă pe document era „femeie de serviciu”. Agenția de recrutare i-ar fi explicat că aceasta este procedura și că, odată ajunsă, va ocupa postul promis de agent de vânzări, însă realitatea a fost diferită: a fost folosită pentru curățenie.
„Cei de la agenție mi-au spus că așa e procedura și că, după ce ajung aici, voi fi tot agent de vânzări. Dar când am venit, am înțeles adevărul: trebuia să fac doar curățenie.”
A lucrat pe rând la o școală, a fost recepționeră la un spa pentru o scurtă perioadă, dar a fost mutată din nou la curățenie. Clienți nemulțumiți i-au reproșat că nu vorbește limba locală: „M-au întrebat: De ce ar trebui să vorbesc cu tine în engleză în țara mea?”
Ulterior a trecut prin joburi în unități alimentare, ca spălătoare de vase și în alte posturi de curățenie, de fiecare dată cu promisiuni neîndeplinite.
Viața fără acte și teama de deportare – exploatarea muncii migranților
Întârzierile și problemele cu actele au dus la expirarea acestora. În prezent, trăiește ilegal și se teme constant de deportare. A vândut tot ce avea pentru a porni la drum și spune că, dacă ar fi trimisă înapoi, nu ar avea unde să se întoarcă.
„Dacă mă trimit în Kenya, nu am unde să merg. Am vândut tot ce aveam ca să vin aici.”
Sonia susține că un recrutor i-ar fi cerut aproape 2.500 € pentru documente pentru o altă țară, fără a-i preda însă documentele originale. Din această cauză, se teme să ceară ajutor autorităților: „Nu cred că vor înțelege că nu e vina mea. Cred că vor vrea doar să mă deporteze.”
Contactat de o publicație, recrutorul a negat acuzațiile și a susținut că permisul de muncă pentru țara respectivă este valabil, deși femeia nu ar avea viză, afirmând că ar fi trebuit să părăsească deja țara:
„Ea e ilegal aici. Trebuia să plece urgent. Dar ea e mai deșteaptă.
Dacă o văd ungurii, o deportează.
Fata aia mi-a mâncat toți nervii capului.”
Cu studii și experiență în contabilitate, ea trăiește acum sub povara fricii: fără acte, fără resurse și fără sprijin stabil. Tot ce și-a dorit a fost o șansă corectă; acum, orice lovitură în ușă îi poate schimba viața pentru totdeauna.
