Meditațiile: de ce au devenit o necesitate în școala românească
Presiunea examenelor, dificultățile de înțelegere a materiei în orele de curs și competiția pentru admitere la instituții cotate au transformat meditațiile dintr-o opțiune într-o practică uzuală în România. Nu există date oficiale clare despre câți elevi iau ore particulare, dar discuțiile cu părinți și foști elevi arată amploarea fenomenului.
De ce apar meditațiile
Un studiu recent realizat de o organizație pentru drepturile copiilor arăta procente ridicate ale părinților care plătesc pentru pregătirea suplimentară la gimnaziu și liceu. Pe de altă parte, părinții se organizează și în comunități online pentru a discuta aceste nevoi și presiuni.
,,Din experiența mea, aproape toți colegii mei din școala generală, cât și din liceu, indiferent de mediul în care învățau (rural, urban mic sau urban mare), participau la cel puțin o ședință de meditații pe săptămână”,
– spune Mihnea Stoica, student care a trecut recent prin sistemul preuniversitar.
Un părinte activ într-un grup online dedicat părinților explică că meditațiile nu sunt o modă trecătoare, ci răspund unei nevoi reale generate de mai mulți factori:
,,Din păcate, meditațiile rămân un fenomen. Mai mult decât oricând, aș putea spune. Semnalele de la părinți merg în direcția nevoii efectuării acestor ore suplimentare, în niciun caz în direcția modei de a face meditații. Ele rezidă dintr-o nevoie reală”.
El subliniază că aceste cauze includ atât probleme de organizare la clasă, cât și diferențele dintre elevi:
,,Sunt situații în care profesorii de la clasă fie nu iau lucrurile în serios și sunt preocupați ei de zona meditațiilor, fie, din cauza unor situații concrete, lucrurile nu merg atât de bine. Și situațiile astea concrete țin, pe de o parte, de structura clasei. Pe de altă parte, țin de nivelul diferit al elevilor și de înțelegerea diferențiată. Aici, pentru că nu ai efectiv timp – chiar dacă ești de bună calitate și de bună credință – să sincronizezi și să ai un nivel pentru toată clasa, lucrurile se complică și unii elevi rămân în urmă. Știm foarte bine că, în școala românească, este moda de a ne făli cu rezultatele unor olimpici și mai puțin de a ne da interesul de a ridica un elev de la nota 4–5 până la 7–8. Și uzanța este, din nefericire, în special în urbanul mare, ca profesorul să lucreze cu doi, trei elevi extrem de pricepuți și să aibă pretenția ca toată clasa să fie la nivelul respectiv. De aici apar discrepanțele și nevoia efectivă de meditații”.
Presiunea examenelor: un factor major al meditațiilor
Elevii invocă, pe primul loc, teama de eșec și stresul legat de examenele de admitere sau de final de ciclu școlar. Aceste temeri sunt adesea întreținute de așteptările ridicate ale părinților.
,,Din punctul meu de vedere, principalele motive pentru care elevii apelează la meditații sunt presiunea examenelor și teama de eșec, fie că vorbim despre admiterea la liceu, la facultate sau despre alte evaluări importante”,
spune Bogdan Gogan, elev în clasa a XI-a și reprezentant într-o organizație de elevi.
El adaugă: ,,care, chiar dacă sunt bine intenționate, pot accentua stresul resimțit de elevi”.
Un alt aspect pe care îl semnalează elevii este lipsa încrederii în propria pregătire sau nealinierea dintre stilul de predare și modul în care învață un elev:
„Mulți elevi simt că nu stăpânesc suficient materia sau că nu reușesc să înțeleagă în profunzime ceea ce se predă la clasă, iar în acest context meditațiile devin un sprijin suplimentar necesar. De asemenea, apare frecvent o lipsă de compatibilitate între stilul de predare al profesorului și modul de învățare al elevului. Chiar și atunci când există bunăvoință, dacă profesorul nu reușește să se sincronizeze cu nevoile elevului sau dacă predarea de la clasă nu este suficient de clară ori adaptată, elevii simt nevoia unui cadru mai personalizat, pe care meditațiile îl pot oferi”.
Mihnea rememorează că cele mai multe ore particulare se concentrau în clasele terminale: ,,Competiția pentru licee, în special în zone urbane mari, este una strânsă și mulți părinți fac investiția în meditații pentru a încerca să le ofere copiilor un avantaj. Aș spune că este o combinație între nevoia elevilor și frica, totuși motivată, a părinților. Materia pentru Evaluarea Națională, chiar și cu reformele realizate, este încă stufoasă și uneori greu de înțeles de elevi”.
De când începe pregătirea suplimentară
Există cazuri când părinții încep pregătirea copiilor cu ani înainte de examene, chiar din gimnaziu sau, rar, din clasele primare. Uneori aceasta este justificată de probleme de învățare, alteori pare prematură.
,,Evaluarea Națională are o importanță foarte mare în ceea ce privește viitorul profesional al copilului. Uneori părinții o iau mult prea în serios și încep pregătirea mult prea devreme, mai devreme decât ar fi cazul. Este evident că nu există nevoia de a face meditații din clasa a V-a, când examenele la Română și Matematică sunt la final de clasa a VIII-a. Dar dacă elevul are probleme evidente de învățare și de acumulare, atunci această nevoie există. Pentru că, cu cât încep mai devreme, cu atât sunt șanse mai mari să aduci copilul la un nivel mai bun”.
Industria meditațiilor și pericolele ei
Pe lângă orele personalizate eficiente, a apărut și un sector organizat axat pe profit, cu serii mari de cursuri care nu livrează progres real pentru toți participanții.
„Există și moda unor meditații făcute la calup. Există grupe de zeci de copii, cu profesori bine cotați teoretic, care, în realitate, nu fac mare lucru. Din nefericire, zona asta a educației s-a dus într-o zonă industrială, în care unii profesori nu au interesul de a-i face pe copii să înțeleagă niște lucruri și să progreseze, ci doar urmăresc realizarea unor profituri rapide. Și se creează o falsă impresie pentru părinți: . Lucrurile nu stau așa”.
Totodată, mulți recunosc că presiunea și anxietatea pot exagera miza examenelor:
„Insistența generalizată asupra meditațiilor apare, însă, mai degrabă dintr-o combinație de factori emoționali, în special din teama și nerăbdarea părinților, dar și din anxietatea elevilor aflați în fața primului examen important din viața lor. De multe ori, miza percepută devine mai mare decât cea reală, iar presiunea ajunge să nu mai fie proporțională cu nivelul obiectiv de dificultate al examenului”
Note mari fără meditații: mit sau realitate?
Intervievatii recunosc că se pot obține rezultate bune și fără ore particulare, dar acest lucru cere un cadru favorabil: profesori implicați, elevi motivați și suport din partea familiei.
„Evident că se pot obține note mari și fără meditații, dar trebuie să se alinieze niște astre educaționale”,
spune reprezentantul grupului de părinți, explicând ce înseamnă acestea:
,,Adică profesorul de la clasă să fie preocupat de ceea ce are de făcut acolo, să nu se facă că face. Și, din fericire, există un număr consistent de astfel de cadre didactice. Fără ele, sistemul s-ar prăbuși. Nu sunt toate cadrele didactice așa, dar unele dintre ele sunt și trebuie prețuite. Pe lângă interesul și modul în care profesorul știe să ajungă la copil, să îl capteze, să îl fascineze, să îl țină atent și conectat, mai avem și interesul din partea copilului. Dacă este susținut de familie și îndrumat în zona educației și înțelege că este important să fie pregătit în domeniile respective, atunci am putea spune că s-au aliniat planetele și nu este nevoie de meditații”.
Mihnea completează: ,,Cu siguranță da. Chiar dacă meditațiile pot oferi un avantaj, asta nu înseamnă că elevii nu pot avea note mari și în lipsa acestora. Desigur că aici contează foarte mult și implicarea, cât și pregătirea pedagogică a profesorilor. Dacă acești profesori nu sunt atenți la nevoile individuale ale elevilor și nu au pregatirea de specialitate pentru a preda concepte și noțiuni pe înțelesul unor elevi de școală gimnazială, este foarte greu pentru aceștia să obțină note mari”.
Totuși, din experiența elevilor, rezultatele foarte bune tind să fie asociate în mare măsură cu sprijinul suplimentar: „Teoretic, se pot obține note mari la Evaluarea Națională și fără meditații, însă, din experiența mea personală, realitatea este puțin diferită. Provenind dintr-un mediu semi-urban, am observat că, în cele două școli gimnaziale din orașul meu, majoritatea elevilor care au obținut note foarte mari la Evaluarea Națională au apelat la meditații. În aproximativ 90% dintre cazuri, elevii au început meditațiile în clasele a VII-a și a VIII-a, pe măsură ce presiunea examenului a crescut. Așadar, nu pot oferi un exemplu concret de elev cu rezultate de top care să fi ajuns acolo exclusiv prin pregătirea de la clasă, fără niciun tip de ajutor suplimentar”.
Ce ar reduce dependența de meditații
Schimbările cer intervenții pe mai multe niveluri: îmbunătățirea metodelor de predare, motivarea elevilor, sprijin real din partea familiei și, acolo unde e cazul, adaptarea programei pentru a face conținuturile mai relevante și mai ușor de înțeles.
,,Există situații reale în care unii elevi nu sunt suficient de atenți sau implicați la clasă, iar ulterior pun dificultățile întâmpinate exclusiv pe seama profesorului și ajung să solicite meditații. Aceasta este o realitate care trebuie recunoscută.
Un prim pas important ar fi creșterea motivației și a susținerii profesorilor, astfel încât aceștia să fie încurajați să-și adapteze metodele de predare și să se implice mai mult în procesul educațional. În același timp, este esențială motivarea elevilor, astfel încât învățarea să nu fie percepută doar ca o obligație pe termen scurt, ci ca un proces din care au ceva real de câștigat. Conținuturile pentru examene ar trebui prezentate ca informații cu adevărat utile sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, programa ar trebui regândită, astfel încât să fie mai relevantă pentru viața elevilor”.
,,atunci când elevul înțelege sensul și utilitatea a ceea ce învață, nevoia de meditații ca soluție de avarie scade semnificativ”.
Mihnea mai atrage atenția asupra examenelor naționale: ,,Pentru Evaluarea Națională au fost luate unele măsuri, în special regândirea itemilor care să se axeze mai mult pe gândirea elevului și nu pe reținerea de informații. Însă, pentru examenul de Bacalaureat, nu au fost luate încă astfel de măsuri, examenul rămânând practic neschimbat de ani de zile și încă este un examen care testează memoria elevilor și nu modul de rezolvare al subiectelor”.
Propuneri: pregătire gratuită și modele din străinătate
Unii părinți și reprezentanți propun introducerea unor ore remediale gratuite susținute de școală sau de stat, ca alternativă la piața privată a meditațiilor. Idee e ca aceste ore să fie fiscalizate și adaptate nevoilor reale ale elevilor, oferite de profesori din școlile publice.
,,Dacă vom merge din zona politizării în zona meritocrației și statul va susține cu adevărat Educația și va avea politici educaționale coerente, care să aibă în prim-plan interesele elevilor, nu beneficiile obținute de terți, atunci am ajunge în zona în care meditațiile s-ar susține gratuit de către stat, pentru cei care le solicită și au nevoie. Sigur, redenumite ca ore remediale, în care profesorii și-ar uni eforturile și, în mod oficial, fiscalizat, și ar oferi doritorilor meditații în funcție de nevoile concrete, suportate și subvenționate de către stat.
Când vom ajunge în zona aceea, din acel moment vom începe să construim în educație. Până atunci, cârpim, ne facem că educăm, ne facem că suntem preocupați de educație. În momentul în care pui la dispoziție tuturor elevilor posibilitatea de a urma ore suplimentare de recuperare, de consolidare, de performanță, cu profesori din unitățile de învățământ la care învață – sau din altele, în funcție de ce program va face vreodată, într-un viitor utopic, Ministerul Educației – atunci da, lucrurile vor sta diferit”
Ce funcționează în alte țări
Modele europene arată că, acolo unde sprijinul școlar este oferit în mod organizat în interiorul școlii, cererea pentru meditații private este mult mai scăzută. Țări nordice și centrale, unde examenele finale nu condamnă decisiv parcursul elevului sau unde sistemul asigură recuperare gratuită, au rate reduse ale meditațiilor particulare.
În unele state, orele suplimentare la domiciliu sau cu profesori particulari sunt reglementate prin mecanisme administrative care permit angajarea legală și transparentă a cadrelor didactice, cu impozite și contribuții gestionate oficial.
