De ce românii își țineau mașinile pe butuci iarna
În anii ’80, circulația cu autoturismele personale iarna în România a devenit o practică redusă din cauza restricțiilor și a penuriei de resurse. Problemele economice și măsurile de austeritate impuse în acea perioadă au făcut ca mulți proprietari să renunțe temporar la folosirea mașinilor și să le „pune pe butuci” pentru câteva luni.
Restricții severe și ierni grele
Aceeași perioadă a fost marcată de ierni deosebit de grele, iar pentru a economisi energie autoritățile au impus măsuri care au afectat viața de zi cu zi a populației. Conform relatărilor din presa internațională din acei ani, consumul de energie a fost redus drastic, iar circulația autoturismelor private a fost limitată pe durata sezonului rece.
„Iarna anului 1985 fusese cea mai grea din ultimii 30 de ani, gazul și electricitatea au căzut sau au fost întrerupte pentru zile întregi, în timp ce temperaturile coborau în oraș până la minus 19 grade Celsius. Pentru a economisi energia, iluminatul stradal a fost oprit în cea mai mare parte a țării, folosirea mașinilor personale a fost interzisă timp de trei luni, iar radiatoarele electrice pentru interior au fost interzise complet”
Un corespondent străin descria orașele ca fiind adesea cufundate în întuneric, cu străzi aproape pustii și circulație redusă chiar și acolo unde în mod normal ar fi existat trafic intens. Practici precum alternarea zilelor de circulație pe baza numerelor de înmatriculare au completat tabloul restricțiilor estivale convertite în reguli de iarnă.
Motivul practic pentru care mașinile erau ținute pe butuci
Pe lângă lipsa combustibilului și a pieselor de schimb, proprietarii considerau că scurtarea sezonului de utilizare reduce riscurile și uzura: bateriile, motoarele și componentele electrice sufereau în mod deosebit la temperaturi foarte scăzute, iar accidentele și defecțiunile erau mai frecvente.
„Automobilul, ca și o ființă vie, este extrem de sensibil la… frig. Dacă în perioada cu temperaturi pozitive el ne oferă cele mai corecte și economice servicii, frigul nu-i «convine», devine recalcitrant, uneori necăjindu-și stăpânul până la disperare. Înzăpezirea, deraparea și alunecarea automobilului în afara drumului, ca și frigul îndurat de conducătorul auto în cazul unei pene sunt numai câteva dintre dificultățile conducerii automobilului pe timp de iarnă”
Improvizații și soluții „la firul ierbii”
Când alimentarea cu piese sau produse specializate era dificilă, șoferii apelau la soluții improvizate: demontarea bateriei și păstrarea ei la căldură, prepararea antigelului în gospodărie sau încălzirea pieselor cu materiale la îndemână. Deși aceste practici erau riscante, ele erau frecvente din lipsă de alternative.
Deplasările la munte sau vacanțele erau adesea dependente de transportul public, deoarece anvelopele de iarnă și alte accesorii erau greu de procurat, iar pornirea și utilizarea mașinii pe timp rece prezentau multiple dificultăți.
Ce spun experții despre păstrarea mașinilor inactive
Specialiștii de atunci recomandau ca, dacă se hotăra imobilizarea unui vehicul pentru sezonul rece, proprietarii să ia câteva măsuri preventive pentru a evita degradarea ireversibilă:
- depozitarea vehiculului pe suporturi adecvate şi scoaterea roților;
- curățarea și golirea rezervorului sau sigilarea acestuia, după caz;
- protecția părților metalice împotriva umezelii prin aplicarea de straturi de protecție;
- demontarea acumulatorului și păstrarea lui într-un loc încălzit, cu verificarea periodică a stării de încărcare.
„Dacă totuși dorim să imobilizăm vehiculul, acesta trebuie așezat pe capre, iar roțile scoase, cu pneurile menținute la presiune normală. Rezervorul de benzină trebuie golit și curățat, radiatorul de asemenea, în cazul în care nu este sigilat. Părțile nichelate se vor unge pentru a nu rugini, chiar dacă imobilizarea se face în garaj sau magazie. Umezeala este un mare inamic al caroseriei, iar toate părțile metalice ale acesteia trebuie controlate și acoperite cu un strat de vopsea de protecție, indiferent dacă sunt sau nu vizibile. Acumulatorul trebuie demontat și ținut într-un loc încălzit, după ce în prealabil i-am verificat încărcarea, nivelul și concentrația acidului”
Sfaturi practice pentru utilizarea ocazională în sezonul rece
Chiar dacă mașina era ținută în mare parte „pe butuci”, experții recomandau rularea ocazională pentru a menține bateria și componentele în stare de funcționare. Deplasările scurte și regulate pot preveni descărcarea acumulatorului și problemele asociate cu imobilizarea îndelungată.
„Trebuie să fie perfect încărcat, cu nivelul controlat la fiecare două-trei săptămâni și, foarte important, cu concentrația de acid prescris. Astfel pregătit, nu îngheață și ne servește prompt în momentul pornirii. Chiar dacă nu aveți neapărat un drum de făcut pe timp frumos, e bine să călătoriți la intervale scurte pe o șosea, 80-100 km: bateria se reîncarcă, iar întregul ansamblu al automobilului se va resimți în mod benefic”
Per ansamblu, decizia de a-și ține mașinile pe butuci era influențată de combinația dintre restricțiile impuse, costurile și riscurile asociate iernii, dar și de soluțiile practice pe care proprietarii le găseau pentru a proteja vehiculele în această perioadă dificilă.
