Costul vieții în Marea Britanie îi determină pe mulți români să se gândească la întoarcere
Peste ani, creșterea cheltuielilor a transformat planurile multor emigrați. Un român stabilit de aproape zece ani în Regatul Unit povestește că, deși la început reușea să pună bani deoparte și chiar să investească în terenuri acasă, acum cheltuielile lunare i-au micsorat considerabil economiile.
Cum a influențat costul vieții în Marea Britanie viața unei familii de muncitori
La sosire, condițiile financiare îi permiteau să economisească: chiria era mult mai mică, iar salariul minim acoperea necesarul familiei care muncea mult. Cu timpul însă, facturile și prețurile au urcat, iar aceeași sumă de bani acoperea tot mai puține cheltuieli.
„În 2016, când am venit în Anglia, chiria era 650 de lire pentru două camere. Lucram pe salariul minim, care era 7,87 lire pe oră. Munceam și eu, și nevastă-mea. Eu ajungeam la 60 de ore pe săptămână, cât ţinea magazinul deschis. Nu ne lipsea nimic: aveam ce mânca, plăteam chiria și reuşeam chiar să punem bani deoparte. În primul sau al doilea an ne-am cumpărat şi nişte terenuri în România, din banii făcuți aici”
Ulterior, familia s-a mutat într-un alt loc unde chiria era mai mare, iar după pandemia care a urmat, situația s-a înrăutățit: apartamentul a fost vândut și noile oferte de închiriere au venit cu tarife semnificativ mai ridicate.
„Când am început iar să caut locuință, mi-a venit să mă iau cu mâinile de păr. Am găsit cu 1.300 de lire pe lună, iar acum, după trei ani, e 1.425. Agenția ridică mereu prețul, 25-50 de lire în plus, cât vor ei”
Decizia de a reveni în țară, alimentată de scumpiri
Deși veniturile sale sunt, nominal, mai mari decât acum un deceniu, inflația și creșterea costurilor fac ca banii să nu mai ajungă. El spune că, pentru a-și acoperi cheltuielile, are nevoie să câștige între 800 și 1.000 de lire pe lună în plus față de ceea ce realizau anterior, iar această presiune financiară îl face să ia în calcul revenirea în România.
„Abia aştept momentul ăla, prima lună în care să nu mai dau 1.400 de lire pe chirie. Cred că mă pun pe burtă de bucurie. Să vină luna și să nu scot niciun ban din buzunar pentru o casă care nu e a mea… ăla o să fie visul. În România o să trăim mai liniştiţi, chiar dacă nu o să fim bogaţi”
