Fortăreață egipteană veche de 3.500 de ani, descoperită în nordul Sinaiului
Arheologii au scos la lumină o fortăreață egipteană datând de aproximativ 3.500 de ani, amplasată pe un drum militar antic din nordul deșertului Sinai. Construcția, atribuită probabil domniei faraonului Thutmose I, se remarcă prin starea bună de conservare și prin vestigiile care oferă o imagine clară asupra vieții militare de atunci, conform unor relatări științifice.
Locație și importanță strategică a fortăreței egiptene
Fortificația a fost identificată la Tell el-Kharouba, de-a lungul vechiului traseu cunoscut drept „Drumul lui Horus”, care conecta Delta Nilului cu coastele estice ale Mediteranei. Această rută militară facilita controlul și aprovizionarea garnizoanelor care supravegheau granițele și coridoarele comerciale ale regatului.
Ce au găsit arheologii în interiorul fortăreței
Descoperirile din incinta fortăreței oferă detalii despre organizarea și viața unei garnizoane din Regatul Nou:
- Structură și apărare: un zid interior cu formă în zigzag separa zona rezidențială; au fost identificate 11 turnuri de apărare.
- Facilități casnice: în nișele exterioare au fost găsite cuptoare pentru gătit, iar lângă unul dintre ele a rămas un fragment de aluat pietrificat.
- Ritualuri de construcție: sub unele turnuri au fost descoperite depuneri de vase ceramice îngropate ca ofrande, pe care apare și numele faraonului Thutmose I.
- Materiale de construcție neobișnuite: fragmente de rocă vulcanică provenind din insulele din Marea Egee sugerează legături maritime sau schimburi pe distanțe mari.
Organizarea și dimensiunea garnizoanei
Pe baza spațiilor de depozitare, a curților și a locuințelor, cercetătorii estimează că fortăreața putea găzdui între 400 și 700 de soldați. Prezența materialelor venite din larg și urmele de infrastructură ridică ipoteza existenței unui port în apropiere, folosit pentru aprovizionarea garnizoanei.
Context istoric și semnificație
Fortul face parte dintr-un sistem defensiv extins de-a lungul Drumului lui Horus, care a permis controlul coastei estice a Mediteranei în perioada Regatului Nou (circa 1550-1070 î.Hr.). Construcția sa în timpul lui Thutmose I susține ideea că acest faraon a jucat un rol-cheie în consolidarea influenței egiptene în vestul Asiei și în organizarea rețelei de fortificații care i-au urmat.
Reacții ale specialiștilor
Un arheolog care a lucrat la alte situri din Sinai a declarat: „Descoperirea acestei fortărețe este una extrem de interesantă”. Altă opinie specializată sugerează că noile cercetări de la Tell el-Kharouba vor lărgi substanțial înțelegerea modului în care Egiptul Regatului Nou și-a securizat frontiera estică și strategia militară în nord-estul Sinaiului.
