Afacerea de cofetărie din New York construită cu doar 2.000 de dolari
John Niță a plecat din România comunistă după ce ajunsese să conducă laboratoare de cofetărie importante din Capitală. În Statele Unite, a cumpărat o mică afacere din Brooklyn cu un avans de numai 2.000 de dolari și a transformat-o într-o cofetărie cu vânzări anuale de aproape un milion de dolari. Astăzi, fiul și nepotul său duc mai departe munca începută în 1982, iar cofetarul, ajuns la 84 de ani, s-a întors în România.
Afacerea de cofetărie din New York a început cu o decizie curajoasă
Povestea lui John Niță a început într-o familie în care prepararea dulciurilor era deja o tradiție. Tatăl său avusese o cofetărie, însă afacerea a fost naționalizată după instaurarea regimului comunist. John voia să-și continue studiile liceale, dar, după ce a rămas corigent la o materie, tatăl său l-a îndemnat să învețe meseria de cofetar.
Mama lui a insistat însă să urmeze mai întâi o școală profesională, considerând că experiența acumulată în familie nu era suficientă. „Mamă, fără școală nu se poate face nimic. Trebuie să mergi la o școală, trebuie să înveți”, își amintește el că i-a spus.
După trei ani de pregătire, John Niță a început să lucreze alături de cofetari cu experiență. A învățat să prepare prăjituri și să creeze ornamente din zahăr, precum trandafiri, coșulețe și mici construcții decorative. La începutul anilor 1960, un coșuleț cu trandafiri realizat pentru o expoziție i-a adus un loc în echipa care a reprezentat România la un concurs internațional de la Budapesta, unde a obținut un premiu.
La 25 de ani conducea deja un laborator de cofetărie din cartierul Drumul Taberei. Ulterior, a ocupat funcții de conducere în alte unități din Capitală și a ajuns să coordoneze un laborator central care aproviziona trei sectoare ale orașului. Avea peste 200 de angajați și câștiga aproape 4.000 de lei pe lună, dar își dorea să poată lucra pe cont propriu.
De ce a ales să plece din România
În România comunistă, deschiderea unei afaceri private era aproape imposibilă, iar accesul la unele funcții putea depinde de apartenența la partidul aflat la putere. În jurul anului 1972, John Niță a renunțat la o poziție de conducere, într-un context în care asemenea posturi începeau să fie rezervate membrilor de partid. Dorința de a avea libertatea de a-și construi propria afacere a devenit tot mai puternică.
„Nu am plecat din România că nu am avut. Am plecat că îmi doream mai mult și nu se putea”, explică el. Nu urmărea doar să câștige mai bine, ci voia să-și poată pune în practică propriile idei și să lase ceva în urma sa.
După cutremurul din 1977, a hotărât să emigreze. A așteptat aproximativ trei ani până când a primit aprobarea de plecare, fără să renunțe la cetățenia română, așa cum i se ceruse. A ajuns la New York pe 13 august 1981, iar în ziua următoare a început să muncească.
„Mi se părea că sunt într-o lume de vis”, spune el despre primele luni în Statele Unite, deși programul de lucru era mult mai solicitant decât cel cu care se obișnuise în România.
Cofetăria din Brooklyn, cumpărată în rate
După ce s-a stabilit la New York, John Niță a început să caute o cofetărie pe care să o preia. Cele mai ieftine afaceri pe care le găsise costau în jur de 56.000 de dolari, o sumă mult peste posibilitățile sale. O cunoștință i-a vorbit apoi despre un cofetar italian în vârstă, proprietarul unei cofetării din cartierul Greenpoint, care se pregătea să se retragă.
Cei doi s-au întâlnit în apropierea Anului Nou și, după sărbători, au convenit asupra unui preț de 42.000 de dolari. John Niță avea economisiți doar 2.000 de dolari. I-a spus proprietarului că speră să strângă 6.000 de dolari pentru avans, dar nu a reușit să adune suma.
Vânzătorul a acceptat totuși avansul pe care îl avea și i-a permis să plătească restul în rate, fără să apeleze la un împrumut bancar. „Am cumpărat cofetăria cu banii lui, practic, că mi-a dat creditul. Și am achitat-o în 3 ani de zile”, povestește John Niță.
La 1 martie 1982, a deschis cofetăria, unde a început să vândă prăjituri pregătite după rețete românești. La început, printre clienți se numărau mai ales americani, italieni și armeni din cartier. După 1990, odată cu creșterea comunității românești din New York, tot mai mulți români au venit să cumpere deserturi care le aminteau de casă.
Savarinele și prăjiturile românești au cucerit clienți din New York
În vitrina cofetăriei se găseau savarine, jofre, amandine și eclere, dulciuri pe care John Niță învățase să le prepare în România. Produsele au atras treptat oameni și din afara cartierului, iar notorietatea afacerii a crescut după ce o echipă de televiziune americană a filmat un reportaj despre comunitățile de imigranți, în 1986.
„Am devenit brusc cunoscuți”, își amintește cofetarul. Apariția l-a surprins și pe plan personal: copiii săi s-au întors de la școală spunându-i că toți colegii îi văzuseră povestea la televizor. În anii următori, și presa americană a scris despre cofetărie și despre deserturile românești pe care le pregătea.
Unii clienți au rămas fideli ani la rând și veneau chiar din alte state pentru prăjiturile preferate. Un bărbat care urma să plece în vacanță la Paris și-a întrebat prietenii ce și-ar dori să le aducă din America. Răspunsul lor a fost: „o jofră de la Niță”.
Pentru John Niță, aprecierea oamenilor a însemnat mai mult decât încasările. „Nu e vorba de câți bani faci, e vorba de satisfacția pe care o primești prin recunoștință”, spune el. De-a lungul timpului, cofetăria a devenit un punct de întâlnire pentru românii din zonă și un loc în care aceștia regăseau gusturile copilăriei.
O afacere de familie cu vânzări de aproape un milion de dolari
La trei decenii de la deschidere, cofetăria continua să fie căutată atât de românii stabiliți în Statele Unite, cât și de clienții americani. În prezent, aproximativ jumătate dintre cumpărători sunt români. Unii vin de la sute de kilometri și pleacă acasă cu prăjituri în valoare de 60, 70 sau chiar 100 de dolari.
Fiul lui John Niță conduce acum afacerea, în care lucrează aproximativ zece persoane, inclusiv membri ai familiei. Vânzările lunare sunt estimate la 70.000-80.000 de dolari, iar încasările anuale se apropie de 900.000 de dolari și pot ajunge la un milion.
Familia a ales să păstreze rețetele și gustul cu care clienții s-au obișnuit, în loc să transforme cofetăria într-un local de lux. „Noi menținem absolut același gust, aceleași rețete”, spune fiul cofetarului. Savarinele, amandinele și jofrele rămân printre produsele apreciate de românii care caută gustul de acasă.
Clienții care locuiesc departe cumpără adesea mai multe prăjituri și le păstrează la congelator. „Dacă unul stă în New Jersey și trebuie să facă două-trei ore până la mine, n-o să vină la două zile”, explică John Niță. Fiul său observă că în Statele Unite congelarea alimentelor este obișnuită, în timp ce românii preferă produsele proaspete: „Noi, românii, suntem cu pâinea caldă. Dacă s-ar putea, pâinea caldă, cozonacul cald, totul să fie cald.”
Trei generații și planuri de extindere în România
În 2022, după patru decenii petrecute în spatele afacerii, John Niță s-a retras și i-a lăsat fiului său responsabilitatea cofetăriei. În activitate a început să se implice tot mai mult și nepotul său, Robert Junior, care a practicat tenis de performanță înainte de a se alătura afacerii familiei.
Nepotul își dorește să facă produsele cunoscute și în afara comunităților care frecventează deja cofetăria. „Noi nu am avut nici măcar un website vreodată sau făcut vreun tip de marketing”, spune el, explicând că promovarea pe internet ar putea ajuta afacerea să ajungă la noi clienți.
Planurile familiei includ extinderea în alte orașe americane și deschiderea unei cofetării în România. „Eu zic că avem potențial să fim în câteva orașe mari din America 100% și eu îmi doresc să fim și în România”, spune Robert Junior. Printre orașele luate în calcul se numără Chicago, Boston, Philadelphia și București.
O investiție pierdută în România, dar nu și dorința de a reveni
Fiul lui John Niță a încercat să dezvolte afaceri și în România, unde s-a întors în anii 1990. A deschis, printre altele, un restaurant într-un spațiu folosit de sportivii care se antrenau la o bază de tenis. A investit aproximativ 150.000 de dolari în amenajarea și funcționarea localului, dar a fost nevoit să renunțe după ce contractul de închiriere nu a mai fost prelungit.
Spune că regretă atât banii pe care nu i-a recuperat, cât și timpul pe care l-ar fi putut dedica afacerii de familie din New York. Totuși, nu a abandonat ideea de a investi din nou în România. „E chemarea pământului”, spune el.
De ce s-a întors John Niță în România
La 84 de ani, John Niță privește cu mulțumire la afacerea construită în Statele Unite și la faptul că familia o duce mai departe. Totuși, spune că nu a uitat locurile în care a crescut. Născut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, își amintește o copilărie marcată de lipsuri, când alimentele și hainele erau greu de găsit.
„Copilăria mea am făcut-o desculț, că așa era atunci. Eu m-am născut în timpul războiului, al Doilea Război. Nu erau alimente, nu era îmbrăcăminte, nu era nimic. Și legătura mea este de talpă de pământ, adică cu pământul ăsta de aici”, povestește el. „Deci eu mă simt bine aici”, adaugă cofetarul.
„Nu a fost cofetăria mea, ci a comunității”
De-a lungul anilor, John Niță a avut ocazia să-și vândă afacerea, dar a preferat să o păstreze și să o lase familiei. Mulți clienți îl rugau să nu închidă cofetăria, care devenise o tradiție pentru unele familii și un loc familiar pentru românii stabiliți în America.
„Nu a fost cofetăria mea, ci a comunității”, spune el. Același respect față de clienți încearcă să-l transmită fiului și nepotului său: oamenii trebuie primiți ca niște musafiri, iar o afacere se clădește în timp, cu muncă, răbdare și grijă față de cei care îi trec pragul.
John Niță este convins că vârsta sau începuturile dificile nu ar trebui să-i oprească pe cei care vor să pornească o afacere. „Nu există vârstă ca să începi un business sau să te ridici. Te poți ridica la orice vârstă dacă îți dorești asta”, spune el. Cofetarul și-a început propria afacere aproape de 40 de ani, după ce a lăsat în urmă o carieră importantă în România.
