Demisia ministrului Educației: declarațiile care au însoțit anunțul
Daniel David a anunțat, pe blogul personal, că a decis să demisioneze din funcția de ministru al Educației și a solicitat premierului eliberarea din mandat, primind recent confirmarea. În mesajul publicat, fostul ministru a subliniat intenția unei despărțiri amiabile: „Deși demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, așa cum a fost și colaborarea noastră”, a scris el.
De ce a luat această decizie: motivele pentru demisia ministrului Educației
În postarea sa, Daniel David a mulțumit explicit președintelui și prim-ministrului pentru sprijin, descriindu-i drept „oameni cinstiți” și „dedicați binelui țării”. El a explicat că a acceptat temporar portofoliul într-un context dificil pentru țară și pentru sistemul de învățământ, considerând că datoria față de binele public trebuie să primeze.
Despre mandatul său, fostul ministru a scris următoarele: „Fără să fiu un om politic, am acceptat mandatul de ministru al Educației și Cercetării cu convingerea că, într-un moment dificil pentru țara noastră, datoria față de binele public trebuie să prevaleze asupra oricărei comodități personale sau profesionale. Am încercat, pe durata acestui mandat, să îmi exercit funcția cu rigoare, onestitate și respect față de oameni și de instituțiile statului, făcând ce mi-a stat în putere potrivit rațiunii și binelui comun. Astăzi, consider că această datorie a fost împlinită. Nu mi-am ales aceste timpuri, nici problemele acestor timpuri, doar felul în care să le înfrunt. (…) Mandatele sunt, prin natura lor, limitate, iar instituțiile trebuie să rămână funcționale dincolo de oamenii care le servesc temporar. Da, acest an a fost greu, pentru că am ales să rămân când ar fi fost mai simplu să plec! Am ținut traiectoria corectă când presiunea era mare și am ales responsabilitatea în locul abandonului, iar peste ani cred că asta va conta pentru educația și știința țării.”
Contextul politic și latura profesională
El a precizat că nu a urmărit o carieră politică și că a acceptat funcția doar temporar, în perioadele critice traversate de sistemul educațional și de cercetare. A mai explicat că, de această dată, plecarea este definitivă, iar motivația sa e legată de reconectarea la profesia sa de bază, pe care o consideră esențială pentru aportul pe termen lung la societate.
În același mesaj, Daniel David a adăugat că, dacă ar rămâne în funcție, ar exista riscul să compromită revenirea la activitatea sa profesională (eu mă consider în primul rând un psiholog!), iar bugetul pentru anul următor este mai bine pregătit de cineva care îl va administra efectiv.
Presiuni și promisiunea de a nu interveni imediat
Fostul ministru a recunoscut că, pe durata mandatului, i s-a cerut în mai multe rânduri demisia, în special din partea unor formațiuni politice de opoziție și a unor organizații sindicale. Despre perioada dificilă în care a condus ministerul, el a afirmat: „Nu am avut șansa unui ministeriat pentru vremuri măcar relativ normale. Dar este adevărat că, dacă ar fi fost vremuri normale, nu sunt sigur că aș fi acceptat poziția de ministru. Am condus « corabia » educației și cercetării prin furtuna politică (primul mandat) și fiscal-bugetară (al doilea mandat), fiind permanent expuși risculului de a ne scufunda politic sau financiar, am întărit-o în această încercare (prin reformele inițiale) și am arătat cum ar mai trebui consolidată și pe ce căi să navigheze”.
De asemenea, a anunțat că se va abține pentru o perioadă de la comentarii publice despre educație și cercetare, pentru a nu complica activitatea succesorilor și a evita situațiile incomode în care s-a aflat. În materialele viitoare va reda, în scris, reflecții personale despre cele două mandate.
Întrebat recent dacă se gândeşte să plece din funcţie anul viitor, fostul ministru a răspuns că „este un lucru la care se gândeşte în aceste zile”.
