Vizele de flotant: fenomenul care influențează înscrierile la clasa pregătitoare
Ce sunt vizele de flotant și de ce revin în discuție
În perioada înscrierilor în învățământul primar, practica obținerii unor vize de flotant pentru a facilita accesul la anumite unități școlare continuă să fie prezentă. Această metodă administrativă este folosită de părinți pentru a-și crește șansele de admitere la școli percepute drept „mai bune” și reflectă atât competiția intensă între familii, cât și lipsa de încredere în sistemul educațional.
Pe platformele de anunțuri, oferta și cererea pentru astfel de documente devin vizibile: unii proprietari își oferă serviciile contra cost, iar părinții sunt dispuși să plătească sume semnificative. De exemplu, apare frecvent mențiunea că se solicită câteva sute sau chiar peste o mie de lei pentru o viză de flotant într-o zonă asociată unei școli dorite.
Vizele de flotant – piață informală și consecințele ei
Această piață paralelă pune preț pe accesul la anumite unități școlare, deși, în mod normal, copiii sunt înscriși automat la școala de circumscripție. Practica generează navetă suplimentară pentru copii, supraîncărcare în anumite școli și dezechilibre în distribuția locurilor între unități.
Gabi Bartic, expertă în educație, explică motivațiile părinților:
„Pentru că încearcă, în felul lor, să reducă riscul.
Nu cumpără o viză de flotant, ci o promisiune: că dacă ajung la o „școală bună”, copilul lor va avea un parcurs mai sigur. Problema este că această promisiune e fals simplificată.
În spate sunt, de fapt, neîncrederea în calitatea sistemului în ansamblu, presiunea socială („toți merg acolo”) și lipsa unor repere clare despre ce produce cu adevărat învățare. Așa că apare scurtătura: nu mai alegi școala pentru copil, alegi adresa pentru acces la iluzia că acea școală va însemna cu siguranță rezultat bun pentru copil”.
Directorii din teren semnalează și alte motive mai puțin rostite public, precum evitarea diversității sociale în anumite comunități.
Daniela Voinea, director de școală, atrage atenția asupra acestei realități:
„Nu știu de ce fugim. De realitatea care ne înconjoară, de copiii care sunt din diverse medii?
Asta este societatea în care trăim. (…)Nu trebuie să ținem copiii sub un glob de sticlă. După ce se sparge globul, ce ne facem?”
Mitul „școlilor cu renume” și adevărul despre performanță
Există convingerea că școlile cu renume produc automat rezultate bune. Specialiștii spun însă că multe astfel de școli mai degrabă selectează elevii decât îi transformă radical.
„Majoritatea școlilor „cu renume” nu produc performanță, ci o selectează.
Adună copii din familii deja implicate, cu resurse și sprijin suplimentar, care sunt (iată) dispuse la mici „optimizări” pentru propriul copil, iar rezultatele reflectă acest context, nu neapărat valoarea adăugată de școală. În ciclul primar, ceea ce contează cu adevărat nu este brandul instituției, ci calitatea interacțiunii dintre profesor și copil, ritmul adaptat, feedbackul real și climatul clasei. Pe termen lung, nu „unde ai făcut clasele 1-4” face diferența, ci dacă ai învățat să gândești, dacă ți-a rămas curiozitatea și dacă ai încredere în tine ca elev.”
Presiunea pe „școlile bune” și efectele practice
Percepțiile exagerate despre diferențele dintre unitățile școlare conduc la supraaglomerare în anumite școli și la programe de curs fragmentate, care nu sunt neapărat în beneficiul copiilor.
Directorii atrag atenția că rolul profesorului din învățământul primar este esențial și adesea similar în diverse școli, iar problema reală este gestionarea locurilor și a rutinei zilnice a elevilor:
„Contează foarte mult profesorul din învățământul primar, care de obicei este la fel de pregătit și la o școală unde se fac vize de flotant – și dacă Ministerul de Interne ar verifica, am găsi câte zece familii într-un apartament – și la o școală ca a mea”.
„Există o presiune foarte mare pe școlile dorite. De partea cealaltă, pentru părinți și copii, programul nu va fi foarte convenabil. Pentru că sunt ore – din ce am auzit de la colegii mei – de la 08:00 la 11:00, de la 11:00 la 13:30, de la 13:30 la 15:00.
Și atunci părintele își dă seama că nu poate să îl ducă sau că este foarte obositor pentru copil. Am înțeles că au existat școli care aveau două ture de clasă pregătitoare. O să se spună . Dar de ce nu se merge la școala de peste două străzi?”
Reversul medaliei: întoarcerea la școala de proximitate
În practică, unele familii descoperă după câteva luni că naveta, programul fragmentat și oboseala copilului fac viața mai dificilă și aleg să transfere copilul la școala de proximitate, la care ar fi putut opta inițial.
„Părinții își schimbă mentalitatea de abia după ce realizează că este foarte greu. Vin să ceară un transfer la noi după două-trei module, pentru că observă că ori copilul nu s-a adaptat, ori e prea obosit, ori e mai bine aici. Am avut astfel de situații, în care părinții ar fi putut de la început să opteze pentru Școala Sfinții Voievozi și au preferat să meargă într-o altă școală.
Apoi se întorc.”
Ce arată fenomenul vizei de flotant despre sistem
Acest fenomen este un simptom al unor probleme structurale: lipsa încrederii în calitatea medie a școlilor și o mentalitate care favorizează soluțiile individuale în detrimentul celor colective.
„Când părinții simt că trebuie să trișeze sistemul pentru a-și proteja copilul, avem deja o problemă structurală. În același timp, fenomenul vorbește și despre o societate care a internalizat ideea că regulile sunt negociabile și că soluțiile individuale sunt mai eficiente decât cele colective.
Nu fugim, de fapt, SPRE școli „bune”, ci DINSPRE școli în care nu avem încredere. Iar asta spune mai mult despre sistem decât spune despre părinți.”
Rolul învățământului primar
Specialiștii subliniază că în ciclul primar prioritatea ar trebui să fie construirea unor baze solide: deprinderi de citire, gândire elementară, încredere în sine și o relație pozitivă cu procesul de învățare, mai degrabă decât cursa pentru reputație.
„Este vârsta la care contează enorm atenția individuală, ritmul potrivit și siguranța emoțională. Paradoxal, exact aceste lucruri devin mai greu de asigurat în școlile foarte căutate, unde clasele se aglomerează în jurul reputației.”
„Nu vă cumpărați o adresă mai bună pentru școală, cumpărați-i copilului vostru anii pierduți pe drum, zilnic, în trafic, în timp ce vă spuneți că a meritat. Nu există școli atât de bune încât să merite să-ți crești copilul în trafic”
„Rugăm părinții să facă în așa fel încât să le fie cel mai comod copiilor.
Insist ca totul să fie făcut în favoarea copilului: pentru liniștea lui, pentru odihna lui (care este absolut necesară la vârsta asta).”
Cum se fac înscrierile la clasa pregătitoare
Înscrierile pentru clasa pregătitoare se desfășoară conform calendarului stabilit anual. Pentru anul școlar menționat, procedura a început la sfârșitul lunii martie, iar părinții au la dispoziție o perioadă prestabilită pentru a transmite cererile online sau la școlile vizate.
- Copiii care împlinesc 6 ani până la 31 august pot fi înscriși obligatoriu în clasa pregătitoare.
- Copiii care împlinesc 6 ani între 1 septembrie și 31 decembrie pot fi înscriși pe baza unei recomandări din învățământul preșcolar sau a unei evaluări de specialitate.
- Regulile permit două opțiuni: înscrierea la şcoala de circumscripţie (înscriere automată) sau opțiunea pentru o altă unitate şcolară, în limita locurilor disponibile și, dacă e cazul, în baza criteriilor de departajare.
Listele preliminare cu elevii înscriși și locurile rămase libere sunt publicate de regulă de inspectorate și de școli într-un termen stabilit, iar listele finale apar la datele comunicate de fiecare unitate.
