Criza apei potabile: ministrul exclude demisia și arată spre autoritățile locale
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a afirmat joi seara că nu îşi va da demisia în urma întreruperilor furnizării apei potabile care au afectat localităţi din judeţele Prahova şi Dâmboviţa. Ea a subliniat că responsabilitatea nu aparține ministerului, ci unor instituţii şi companii locale care, potrivit ei, au funcţionat defectuos ani de zile.
Ce spune ministrul despre criza apei potabile
Întrebată despre posibilitatea de a demisiona la presiuni politice, ministrul a replicat direct: „Eu să renunţ la reformele pe care le-am făcut pentru că cineva din Parlament, sau pentru că domnul Zamfir (senatorul PSD Daniel Zamfir – n.r.), îmi cere în fiecare săptămână demisia, mi-a mai cerut-o şi săptămâna aceasta. Nu! Dacă există vină – şi cu siguranţă nimeni nu este perfect, eu nu sunt perfectă, orice om face şi greşeli – dar asta în acest caz nu există nicio urmă de greşeală de la nivelul Ministerului Mediului şi motivul pentru care nu există este pentru că, în mod real, aceste lucrări trebuiau să fie gestionate cu totul la nivel local”, a afirmat Diana Buzoianu într-o emisiune.
La întrebarea dacă, în calitate de parlamentar în opoziţie, ar cere demisia ministrului în contextul situaţiei din Prahova, ea a replicat: „Exact pentru ce anume?”.
Probleme structurale şi acuzaţii privind funcţionarea sistemului local
Ministrul a explicat că una dintre entităţile pe care le consideră responsabile este o companie regională de exploatare a sistemului de apă din Prahova, creată, spune ea, pentru a asigura sinecuri unor persoane. Potrivit declaraţiilor sale, în alte judeţe un singur operator asigură tratarea şi distribuţia apei, în timp ce în Prahova există un sistem hibrid care generează costuri mai mari pentru consumatori.
Despre conducerea acestei companii, Buzoianu a spus că directorul general „nu îşi va da demisia”, pentru că se consideră „de neatins”. Ea a relatat faptul că, într-o întâlnire organizată la prefectură, acesta ar fi ameninţat-o: „va urca toate sindicatele în capul meu”, susţinând totodată că are susţinere politică şi că ar putea mobiliza parlamentari.
Ministrul a atras atenţia că multe probleme au fost ascunse ani de zile şi că reforma începe să scoată la iveală situaţii de corupţie şi neglijenţă: „Suntem aici, dar suntem aici tocmai pentru că aceste instituţii nu au funcţionat ani de zile. Sunt prima care vine şi spune: această companie este o sinecură, trebuie să fie desfiinţată. Am fost prima care a venit şi a spus de o grămadă de probleme care au fost ascunse sub preş în ultimii mulţi zeci de ani de zile. Deci realitatea este că această corupţie, care a existat şi există în continuare în instituţiile de mediu, va bubui în multe puncte de vedere (…) Noi trebuie să înţelegem că reformele pe care le-am început şi o parte semnificativă dintre ele au fost începute nu vor putea să acopere 35 de ani de delăsare. Deci noi va trebui uşor să rezolvăm lucrurile. Dacă aş fi parlamentar în opoziţie, m-aş asigura că strig cât de tare pot să se facă dreptate cu autorităţile care trebuie să răspundă real. Nu să găsească ţapii ispăşitori, pentru că oamenii nu au nevoie de poveşti frumoase. Oamenii au nevoie de reforme reale care să fie implementate, dar care durează. Nu poţi să ştergi, repet, în câteva luni de zile 35 de ani de nepăsare. Dar ajunge să ne uităm la câte lucruri am scos la iveală în aceste luni, să ne dăm seama că reformele sunt începute”.
Măsuri necesare şi cine trebuie să răspundă
Ministrul a precizat că analiza raportului corpului de control şi eventualele sancţiuni sau decizii de responsabilitate intră în atribuţia Consiliului de Administraţie al companiei, care trebuie să decidă asupra măsurilor. Ea a subliniat totodată că, în cazul în care o companie regională va fi desfiinţată, acest lucru trebuie făcut gradual, cu soluţii tranzitorii care să asigure continuitatea tratării apei şi să prevină privarea populaţiei de serviciu.
Reamintim că peste o sută de mii de locuitori din Prahova şi Dâmboviţa au rămas fără apă potabilă în urma acestor probleme, ceea ce a scos în evidenţă atât deficienţele administrative locale, cât şi necesitatea unor reforme pe termen lung în gestionarea resurselor de apă.
