Jucătoarele iraniene în centrul unei crize: mărturia unei refugiate
Fosta fotbalistă Shiva Amini, care a părăsit Iranul după ce a fost persecutată pentru că a jucat fără hijab, avertizează asupra pericolelor cu care se confruntă jucătoarele iraniene care refuză să accepte azil sau să rămână în exil. Ea susține că acestea riscă pedepse severe la întoarcerea în țară, de la arestări până la execuții.
Shiva Amini: ce riscă jucătoarele iraniene
Împărtășind propria experiență, Amini a explicat cum regimul a transformat-o într-un exemplu pentru alții, ceea ce a forțat-o să plece din țară și să ceară azil în străinătate. Ea a subliniat pericolele la care sunt expuse jucătoarele care se întorc.
”Pot înțelege perfect prin ce trec jucătoarele iraniene, pentru că am fost în situația lor. Regimul te pune în această situație.”
”Trebuie să-ți iei rămas-bun de la tot ce ai în Iran…”
”Orice ți se poate întâmpla când ajungi în Iran. Poți fi închisă, poți fi violată, poți fi executată… Regimului nu-i pasă cine ești”, a declarat Amini, potrivit declarațiilor difuzate de o televiziune internațională.
Contextul echipei naționale și consecințele gesturilor de protest
Îngrijorările pentru siguranța jucătoarelor iraniene au apărut după ce mai multe componente ale lotului au refuzat să cânte imnul național înaintea meciului de debut al Cupei Asiei contra unei echipe asiatice. Gestul a fost criticat dur de posturile oficiale, care le-au numit ”trădătoare” și au calificat tăcerea drept o rușine.
Ulterior, echipa a cântat imnul și a făcut un salut militar înaintea următorului meci, iar un oficial de rang înalt a încercat să calmeze spiritele, asigurând că jucătoarele nu sunt în pericol și că vor fi primite acasă fără ostilitate.
Refugiați, azil și decizii dificile
Sapte jucătoare au acceptat azil în Australia, însă una dintre ele a revenit asupra deciziei la ultima fază și s-a întors cu colegele sale către țară. Delegația echipei a plecat spre o altă destinație din regiune și va reveni în Iran când condițiile de zbor vor permite.
Mărturia personală: pierderi și regrete
Amini a povestit cum regimul i-a urmărit conturile personale și a folosit informațiile împotriva ei, consecințele fiind dramatice: pierderea familiei, a locuinței și a siguranței. În emisiune, a izbucnit în lacrimi când a vorbit despre ziua în care a aflat de moartea tatălui ei și despre imposibilitatea de a-l vedea din cauza riscurilor reale la întoarcerea în țară.
”Eram în Elveția și regimul m-a pus într-o situație dificilă.”
”Pur și simplu jucam fotbal fără hijab cu prietenii mei, iar regimul mi-a văzut conturile sociale și le-a folosit împotriva mea, pentru că voiau să mă facă un exemplu pentru ceilalți sportivi din Iran.”
”Mi-au luat totul. Mi-am pierdut familia, mi-am pierdut casa, mi-am pierdut siguranța. Îmi amintesc că după șase, șapte ani, când am fost în Italia, am vrut doar să-mi invit părinții, familia, mama și tata, pentru că tata era neliniștit.”
”Mi-a spus: `Hei, vreau să te văd`. Am încercat să obțin o viză pentru ei. Este atât de trist, pentru că am încercat din greu cu un avocat, dar regimul nu i-a dat viză tatălui meu, ci doar mamei.”
”Mama a venit la mine după şapte ani și când a fost acolo, am fost atât de fericită. A fost ceva… După şapte ani, am putut să o îmbrățișez pe mama, o simțeam.”
”Când mama era în Italia, fratele meu m-a sunat și mi-a spus: `Tata, a murit`.”
”Și ziua aceea a fost cea mai grea zi din viața mea pentru că m-am simțit vinovată. Nu am putut obține o viză pentru tata… Am vrut să mă întorc în Iran, dar mama nu mi-a permis și a spus: `Nu, nici măcar nu poți să-l vezi pe tatăl tău pentru că te vor aresta`”, a mai povestit Amini.
