Suplimentele proteice pentru adolescenți: când sunt necesare și ce riscuri pot apărea
Unii copii încep încă de la 12 ani să ceară pudre proteice, convinși că astfel își vor dezvolta musculatura. Dorința poate fi alimentată de prieteni, de activitatea sportivă și de imaginile întâlnite pe rețelele sociale. Specialiștii atrag însă atenția că suplimentele nu sunt automat necesare și că preocuparea pentru mușchi poate deveni o sursă de presiune.
Ben, în vârstă de 12 ani, și-a întrebat mama de numeroase ori dacă îi cumpără pudră proteică. Spune că vrea să fie mai puternic și că unii dintre prietenii săi folosesc deja astfel de produse. Mama lui se întreabă însă dacă un copil aflat în creștere are nevoie de suplimente pentru a se dezvolta.
Părerile adolescenților din jurul lui sunt diferite. Un băiat de aceeași vârstă consumă pudră proteică după antrenamente de aproape un an, cu acordul părinților, și crede că aceasta îi oferă energie. Un alt adolescent consideră că tinerii sunt tot mai presați să folosească asemenea produse, fără să cântărească posibilele consecințe.
Și părinții copiilor activi se pot întreba dacă alimentația obișnuită le asigură suficiente proteine, mai ales când aud că alte familii le oferă suplimente. Specialiștii recomandă însă să fie evaluat mai întâi regimul alimentar și să se ceară sfatul unui profesionist dacă există îngrijorări legate de creștere sau de aportul de nutrienți.
Suplimentele proteice pentru adolescenți nu sunt o scurtătură către dezvoltarea musculară
Elena Coșbuc, specialistă în nutriție și stil de viață, spune că interesul tinerilor pentru suplimente este influențat și de imaginile cu persoane musculoase și antrenamente intense. Dezvoltarea musculaturii depinde însă de mai mulți factori, nu de un singur produs.
„Pe rețelele sociale apar tot mai des persoane cu o musculatură bine definită, antrenamente intense și shake-uri prezentate ca și cum ar fi singura cale către rezultate. În realitate, dezvoltarea musculară depinde de mai mulți factori: antrenament potrivit vârstei, suficientă energie din alimentație, somn suficient și recuperare”, spune ea.
Nu există o vârstă la care pudrele proteice devin automat necesare. Înainte de a lua în calcul un supliment, este important să se stabilească dacă adolescentul are într-adevăr nevoie de acesta.
„Nu aș recomanda pudre proteice unui adolescent doar pentru că merge la sală sau își dorește mușchi mai dezvoltați.
Mai întâi trebuie să vedem dacă are într-adevăr nevoie de ele”, crede aceasta.
Ca reper general, recomandările europene pentru copiii cu vârste între 11 și 14 ani indică aproximativ 0,9 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală, zilnic. Pentru un copil de 50 de kilograme, aceasta ar însemna în jur de 45 de grame pe zi. Necesarul poate varia în funcție de dezvoltare și de nivelul de activitate fizică.
De multe ori, problema nu este lipsa unui supliment, ci faptul că adolescentul sare peste mese sau se bazează pe gustări cu puțini nutrienți. Un shake nu corectează automat dezechilibrele din alimentație.
„De multe ori, problema nu este lipsa pudrei proteice, ci faptul că adolescentul sare peste micul dejun, mănâncă insuficient la prânz sau înlocuiește mesele cu gustări rapide de tip fast-food, cu aport redus de nutrienți, cum ar fi covrigi, pizza, merdenele sau dulciuri.
Astfel, un shake poate intra tot în categoria fast-food și nu rezolvă problema de fond”, este de părere Elena Coșbuc.
Ce riscuri pot avea suplimentele proteice la 12-14 ani
Administrarea suplimentelor fără o evaluare a alimentației și a stării de sănătate poate fi problematică, mai ales dacă acestea ajung să înlocuiască mesele obișnuite. Specialista subliniază că riscul depinde de produs, de cantitate și de nevoile copilului.
„Nu aș vrea să plecăm de la premisa că orice pudră proteică este periculoasă. Problema este folosirea ei fără să știm dacă este necesară, ce conține produsul și cum se potrivește în alimentația copilului”, completează specialista.
Unele produse pot provoca balonare sau disconfort digestiv, iar ingredientele diferă de la un sortiment la altul. Un aport ridicat de proteine poate fi deosebit de problematic pentru copiii și adolescenții cu afecțiuni renale preexistente.
„Pe de altă parte, un aport proteic excesiv poate fi deosebit de problematic pentru copiii și adolescenții cu afecțiuni renale preexistente. Asta nu înseamnă că orice cantitate suplimentară afectează automat rinichii unui copil sănătos, ci că nu este justificat să creștem aportul fără o recomandare medicală clară și fără să ținem cont de starea lui de sănătate”, adaugă ea.
Înainte de folosirea unui supliment, părinții ar trebui să verifice cantitatea de proteine, îndulcitorii, alergenii și prezența altor ingrediente, precum cofeina, stimulentele sau creatina.
Presiunea asupra imaginii corporale la adolescenți
Aurora Oprea, consilier vocațional și fost profesor de biologie, consideră că discuția nu se limitează la alimentație. Modul în care adolescenții își evaluează corpul și propria valoare poate fi influențat de mesajele despre forță și aspect fizic.
„Este îngrijorător cum fitness-marketingul reduce conceptul complex de «bărbat» la o simplă ecuație de masă musculară și forță brută. Se creează un risc major ca acești băieți să își măsoare valoarea personală doar prin hormoni și centimetri de țesut muscular hipertrofiat”, declară ea.
Imaginile promovate online pot crea așteptări nerealiste despre felul în care ar trebui să arate corpul la începutul adolescenței.
„Pe TikTok și YouTube, copiii nu văd biomecanică sau fiziologie, ci văd iluzii digitale și corpuri augmentate care în natură nu apar organic la 13 ani. Algoritmii le exploatează curiozitatea, iar influencerii le livrează o «scurtătură» falsă către maturizare”, subliniază specialista.
Comparația cu prietenii și teama de a nu fi acceptat în grup pot amplifica presiunea de a avea un anumit aspect fizic.
„Copilului îi este teamă că, fără acel ambalaj muscular și fără pudre, va deveni veriga slabă a grupului, fiind exclus din dinamica socială a clasei. Și aici intervine valoarea educației primite acasă, rolul părinților și al celor de la catedră”, afirmă consilierul.
Preocuparea pentru aspect poate deveni periculoasă atunci când se transformă într-o nemulțumire permanentă față de propriul corp.
„Faptul că lor le lipsește înțelegerea despre propriul corp, acceptarea structurii osoase și constituției proprii, în comparație permanentă cu imagini ireale; sentimentul că «sunt mereu prea slabi» creează prăpastia care le pune în pericol real sănătatea și biologia organismului pentru viața de adult.”
Cum pot reacționa părinții când copilul cere pudră proteică
O interdicție categorică poate îngreuna dialogul, avertizează Aurora Oprea. Părinții pot începe prin a asculta motivele copilului și prin a discuta deschis despre influența grupului, a imaginilor online și despre sănătate.
„Interdicția brutală închide puntea de comunicare în orice situație și legat de orice subiect! Copilul va vedea în părinte un «dușman al progresului său» și va lua suplimente pe ascuns”, avertizează Aurora Oprea.
Elena Coșbuc recomandă ca părinții să analizeze mai întâi ce și cât mănâncă adolescentul și să ceară sfatul unui specialist dacă suspectează un aport insuficient de nutrienți. O mențiune precum „bogat în proteine” nu garantează că produsul este echilibrat sau potrivit pentru un copil.
„Mențiunea «bogat în proteine» nu înseamnă automat că un produs este sănătos în ansamblu. Poate conține multă proteină, dar și mult zahăr sau o listă lungă de ingrediente de care copilul nu are nevoie”, subliniază specialista.
Ouăle, lactatele, peștele, carnea, fasolea, lintea, năutul, nucile și semințele sunt alimente care pot contribui la aportul zilnic de proteine. Înainte de a cumpăra un supliment, părinții pot verifica dacă adolescentul are mese regulate, mănâncă suficient și variat și se odihnește corespunzător după activitatea fizică.
„Înainte să cumpărăm o pudră proteică, să ne uităm la farfuria copilului.
Mănâncă suficient? Are mese regulate? Primește varietate?
Se odihnește? Se recuperează bine după sport? De multe ori, cele mai bune rezultate încep cu lucrurile simple, făcute consecvent, nu cu un supliment nou”, conchide Elena Coșbuc.
