Carnea de vită: cum alegi bucățile mai slabe și cum le gătești sănătos
Carnea de vită poate face parte dintr-o alimentație echilibrată, dacă alegi sortimente cu mai puțină grăsime și acorzi atenție modului de preparare. Aceasta furnizează proteine și nutrienți precum fierul, zincul și vitamina B12, iar valorile diferă în funcție de bucată și de felul în care este gătită.
Comparată uneori cu pieptul de pui, vita nu trebuie exclusă automat din meniu. O bucată slabă poate avea un aport moderat de grăsimi și poate contribui la diversificarea surselor de proteine.
Carnea de vită și nutrienții pe care îi oferă
Unul dintre nutrienții importanți din carnea de vită este fierul, care ajută la transportul oxigenului în organism. Fierul din produsele de origine animală este, în general, absorbit mai ușor decât cel din multe surse vegetale. O porție de 100 de grame de vită slabă, gătită, poate conține aproximativ 2,5 miligrame de fier, în timp ce aceeași cantitate de piept de pui oferă în jur de un miligram.
Vita aduce și zinc, mineral implicat în funcționarea sistemului imunitar și în procesele de regenerare celulară. În funcție de sortiment, 100 de grame pot furniza aproximativ 5-6 miligrame. De asemenea, carnea de vită este o sursă de vitamina B12, necesară pentru funcționarea sistemului nervos și formarea globulelor roșii.
Conținutul de grăsime nu este însă același pentru toate bucățile. De aceea, alegerea unei variante slabe contează: aceasta poate avea mai puține grăsimi decât unele preparate din carne de pasăre cu piele sau cu grăsime adăugată.
Cum alegi bucăți de vită cu mai puțină grăsime
La cumpărare, verifică aspectul cărnii și informațiile de pe ambalaj. Mușchiul de vită este o opțiune relativ slabă, iar vrăbioara poate fi o alegere potrivită dacă îndepărtezi stratul gras de la exterior.
Bucățile cu multă grăsime vizibilă sau cu nervuri pronunțate de grăsime au, de regulă, mai multe calorii și grăsimi saturate. Le poți consuma ocazional, dar nu sunt cea mai potrivită alegere dacă urmărești să reduci aportul de grăsimi.
În cazul cărnii tocate, citește eticheta și compară procentul de grăsime. De exemplu, o porție de 125 de grame de carne tocată cu 5% grăsime poate avea aproximativ 170 de calorii și 2-3 grame de grăsimi saturate, înainte de adăugarea celorlalte ingrediente.
Este util să faci diferența între carnea proaspătă și produsele procesate. Cârnații, salamul și alte mezeluri pot conține cantități mari de sare și aditivi. Consumul frecvent de carne procesată este asociat cu riscuri pentru sănătate, inclusiv un risc mai mare de cancer colorectal, așa că este indicat să limitezi aceste produse.
Metode de preparare care reduc riscul de ardere
Felul în care gătești carnea poate influența calitatea mesei. Evită să o arzi, mai ales prin expunerea directă la flacără și la temperaturi foarte ridicate. În aceste condiții se pot forma compuși considerați potențial nocivi.
Gătirea la cuptor permite un control mai bun al temperaturii și al timpului. O altă variantă este prepararea lentă, la foc mic, care ajută la frăgezirea cărnii fără să fie nevoie să-i carbonizezi suprafața.
Dacă folosești grătarul, ține carnea departe de flăcările directe și nu o lăsa să se înnegrească. Îndepărtează grăsimea vizibilă înainte de gătire și nu consuma porțiunile arse. Carnea crudă nu este o alternativă sigură pentru păstrarea nutrienților, deoarece poate conține bacterii sau paraziți; prepararea termică adecvată ajută la reducerea riscului de toxiinfecții alimentare.
Câtă carne de vită poți include într-o săptămână
Chiar dacă oferă nutrienți importanți, carnea de vită nu trebuie consumată zilnic și nici nu ar trebui să înlocuiască toate celelalte surse de proteine. Recomandările internaționale sugerează limitarea cărnii roșii la aproximativ 350-500 de grame pe săptămână, cantitate calculată după gătire. Produsele procesate ar trebui consumate cât mai rar.
Pentru un meniu variat, alternează carnea de vită cu pește, carne de pasăre, ouă și surse vegetale de proteine, precum fasolea, lintea sau năutul. Alătură-i legume și garnituri bogate în fibre pentru mese mai echilibrate.
