Transfăgărășanul – istorie, traseu și cifre esențiale
Inaugurat la 20 septembrie 1974 pe platoul Bâlea Lac, la cota 2.042 metri, Transfăgărășanul a creat o legătură rutieră directă între Muntenia și Transilvania. Drumul a devenit rapid o realizare emblematică a rețelei rutiere montane din țară.
Descrierea traseului Transfăgărășan
Traseul străbate Munții Făgăraș pe o distanță de aproximativ 90 km, între barajul lacului de acumulare Vidraru și șoseaua dinspre Sibiu către Făgăraș. Partea centrală a trecerii include un tunel lung de 887 m, situat între vârfurile Capra și Paltinul, la aproximativ 2.042 m altitudine.
Construirea drumului și implicarea forțelor
Lucrările la Transfăgărășan au început la sfârșitul anilor 1960 și au implicat eforturi complexe de terasament, fundații și construcții de infrastructură montană. Proiectul a necesitat mobilizarea unor unități specializate de geniu și o desfășurare importantă de forțe pe sectoare succesive ale lucrării.
„Construcţia a început în anul 1969.
Armata a acţionat într-o primă etapă cu două detaşamente de genişti din Regimentul 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza”, din Râmnicu Vâlcea. Acestea, cu un efectiv de aproximativ 200 de militari fiecare, au atacat lucrarea din două părţi: de la nord la sud, de la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă şi de la sud la nord pe marginea lacului Vidraru şi valea Caprei. Pe măsura creării fronturilor de lucru şi creşterii volumului de lucrări, unităţile de geniu au fost întărite şi cu militari din unităţi de alte arme, aceste efective schimbându-se din şase în şase luni, iar atunci când a fost nevoie de forţe sporite de geniu pentru realizarea anumitor obiective, periodic au fost trimise pe Transfăgărăşan subunităţi constituite din aproape toate unităţile de geniu din ţară. Pentru realizarea acestei lucrări de excepţie, ce rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii metri cubi de fundaţii, 598 de mii metri pătraţi de suprastructuri de macadam, 290 de mii metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte şi poduri deosebit de rezistente , s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil, iar utilajele şi maşinile au consumat mai bine de 18 milioane de motokilometri”
Inaugurarea a fost marcată și prin recunoașterea meritelor lucrătorilor implicați: 553 de ofițeri, subofițeri și personal tehnic au primit decorații pentru contribuția la finalizarea proiectului, potrivit unui comunicat oficial.
Transfăgărășanul rămâne astăzi atât o realizare inginerească importantă, cât și o arteră turistică spectaculoasă, apreciată pentru peisajele sale montane și pentru provocările pe care le oferă șoferilor și turiștilor.
