Ciclu geologic: dovezi pentru un model de aproximativ 27,5 milioane de ani
Extincții în masă, erupții vulcanice uriașe și episoade în care oceanele rămân aproape lipsite de oxigen par, la prima vedere, evenimente fără legătură. Totuși, cercetările sugerează că aceste fenomene ar putea face parte dintr-un tipar repetitiv care se întinde pe zeci sau sute de milioane de ani.
Ce arată datele despre ciclu geologic de aproximativ 27,5 milioane de ani
O analiză recentă publicată într-un jurnal de specialitate, care folosește scale de timp geologice actualizate și metode statistice moderne, indică consolidarea dovezilor pentru un ciclu geologic de aproximativ 27,5 milioane de ani. Studiul a reexaminat 89 de evenimente majore din istoria Pământului, acoperind circa 260 de milioane de ani, folosind vârste revizuite ale acestor evenimente.
Setul analizat include o gamă largă de fenomene: extincții marine în masă, episoade oceanice de lipsă de oxigen, erupții bazaltice la scară continentală, fluctuații majore ale nivelului mării, extincții ale tetrapodelor terestre, variații ale ratei de formare a fondului oceanic și pulsuri vulcanice în plăcile tectonice. În ansamblu, aceste înregistrări sugerează o periodicitate dominantă de aproximativ 27,5 milioane de ani, însoțită de un ciclu secundar mai slab, de circa 8,9 milioane de ani.
Posibili factori care pot explica ritmul observat
- Proceses din interiorul planetei: Convecția mantalei și inițierea penelor mantale ar putea avea variații periodice care influențează vulcanismul, tectonica plăcilor și formarea reliefului la scară largă.
- Interacțiuni dintre suprafață și interior: Variațiile pe termen lung ale orbitei și climei modifică distribuția apei, gheții și sedimentele, iar aceste schimbări de încărcare a suprafeței pot altera tensiunile din scoarță și din mantaua superioară.
- Factorii externi ai Sistemului Solar: Oscilațiile Sistemului Solar în raport cu planul median al galaxiei ar putea coincide în timp cu unele dintre acele evenimente majore printr-un mecanism care crește probabilitatea perturbării corpurilor îndepărtate, cum ar fi cometele din Norul Oort.
Autorii analizei nu susțin că o catastrofă declanșează imediat alta, ci propun ideea că mai multe subsisteme ale planetei ar răspunde în mod periodic la aceleași forțe pe termen lung. Deocamdată, mecanismele exacte care ar genera un astfel de ritm rămân ipoteze ce necesită verificări suplimentare.
„Deși aceste idei sunt încă în mare parte în afara curentului principal al gândirii geologice actuale, ele ar putea fi primii pași într-o importantă descoperire conceptuală în științele Pământului, care recunoaște corelația globală a evenimentelor geologice majore, natura în general periodică a înregistrării geologice de milioane de ani și conexiunile astronomice care ar putea plasa mai ferm planeta noastră în adevăratul său cadru cosmic”, spune un geolog.
Concluzia este că, dacă patternul se confirmă prin studii viitoare, marile tulburări geologice ale Pământului ar putea fi interpretate mai degrabă ca manifestări recurente ale unor procese care s-au repetat de-a lungul a sute de milioane de ani, decât ca evenimente complet izolate.
