Extinderea alarmantă a febrei denga și chikungunya în Europa
Incidența și intensitatea focarelor de febră denga și chikungunya au crescut semnificativ după 2010, conform unui studiu recent publicat în The Lancet Planetary Health. În 2024, noi contaminări au fost semnalate în țări europene precum Italia, Croația, Franța și Spania, indicând o răspândire rapidă a acestor boli tropicale pe continent.
Factorii care stimulează răspândirea bolilor tropicale
Schimbările climatice reprezintă principala cauză a acestei evoluții, datorită creșterii habitatelor favorabile pentru țânțarul-tigru (Aedes albopictus), un vector esențial pentru transmiterea virusurilor febrei denga și chikungunya, alături de Aedes aegypti. În plus, urbanizarea accelerată și mobilitatea populației au amplificat fenomenele de epidemie.
Țânțarul-tigru asiatic, considerat cel mai invaziv țânțar din lume, s-a stabilit deja în 13 state ale Uniunii Europene, inclusiv în România, Franța, Spania și Grecia.
Impactul global și evoluția epidemiilor în Europa
La nivel mondial, aproximativ 4 miliarde de persoane din 129 de țări se află în zona de risc pentru aceste afecțiuni. Încălzirea globală accelerează procesul de înmulțire și dezvoltare a țânțarilor, dar și replicarea virusurilor în interiorul acestora.
Analiza datelor colectate în ultimele trei decenii de Centrele Europene pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată o creștere alarmantă a numărului de cazuri în Europa. Dacă primul focar a apărut după mai bine de 25 de ani, după 2010 frecvența și dimensiunea epidemiilor au crescut rapid.
Peste 300 de infecții înregistrate doar în 2024
În acest an au fost raportate 304 cazuri confirmate de febră denga, depășind totalul de 275 de cazuri înregistrate între 2008 și 2023. Majoritatea focarelor au fost semnalate în zone urbane și semiurbane în perioada iulie-septembrie, în țările menționate anterior.
Pe baza acestor date, cercetătorii anticipează că regiunile cu prezența țânțarului-tigru vor înregistra epidemii recurente anual, ca rezultat al condițiilor climatice schimbătoare și al creșterii mobilității umane.
Prognoze și măsuri esențiale de prevenție
Estimările sugerează că, până în 2060, pericolul apariției focarelor va fi de cinci ori mai mare decât în perioada 1990-2024. Studiul subliniază necesitatea implementării unor strategii eficiente de supraveghere și control, precum și crearea unor sisteme de alertă precoce pentru protejarea populației.
Cu toate acestea, autorii menționează că unele limitări persistă: în zonele neendemice, multe cazuri pot rămâne nedetectate din cauza simptomelor asimptomatice, iar diferențele în sistemele de monitorizare națională pot distorsiona adevărata amploare a bolilor, exemplu fiind Franța cu o supraveghere mai riguroasă decât alte state.
