Suveranitatea industrială a României: propunere pentru consolidarea industriei de apărare
- Propunerea se bazează pe o producție locală de până la 80% și pe transfer de tehnologii critice pentru a întări suveranitatea industrială a României.
- Inițiativa urmărește construirea unui ecosistem industrial complet de apărare în țară, prin zeci de parteneriate locale, colaborare în cercetare și dezvoltarea forței de muncă.
- Un pachet industrial de 1,3 miliarde de euro, care include producție terestră, localizarea muniției, dezvoltarea sistemelor fără pilot și tehnologii de rachete, este estimat să genereze circa 14,4 miliarde de euro valoare economică și să susțină peste 9.400 de locuri de muncă directe și indirecte.
Dezbaterea privind gradul în care fondurile europene pentru apărare (SAFE) vor rămâne în economia națională a revenit în prim-plan. O voce importantă din Parlament a întrebat public cât din fiecare euro cheltuit prin aceste programe revine efectiv industriei locale și dacă fondurile ar trebui să favorizeze dezvoltarea capacității industriale interne, nu doar achiziția de echipamente din exterior.
Suveranitatea industrială a României: localizare și transfer de tehnologie
Ca răspuns la această preocupare, o ofertă industrială propune o strategie care depășește livrarea de echipamente: construirea unui centru industrial pe termen lung în România, conceput pentru producție, mentenanță și dezvoltare tehnologică în domeniul apărării.
Lucrările pentru unitatea industrială din județul Dâmbovița au început recent. Proiectul este gândit nu doar ca o linie de asamblare, ci ca un hub tehnologic care să permită dezvoltarea capacităților locale de producție și întreținere.
Potrivit directorului executiv, Lino Lim, localizarea reală a capacităților – și nu doar procentele declarate de „conținut local” – este cea care arată dacă cheltuielile pentru apărare contribuie autentic la consolidarea capacității naționale.
„Localizarea nu înseamnă doar asamblarea echipamentelor”, a spus Lim. „Înseamnă transfer de capacitate industrială și posibilitatea ca România să întrețină, să modernizeze și, în cele din urmă, să dezvolte independent sisteme de apărare.”
Ce înseamnă localizarea pentru vehicule și sisteme terestre
Propunerea prevede că, pentru viitoarele programe de vehicule terestre, până la 80% din componentele unui vehicul de luptă pentru infanterie ar putea fi produse în România. Aceasta include structuri majore ale caroseriei, sisteme de turelă, arhitectură electronică și subsisteme de mobilitate, în timp ce anumite componente specializate ar rămâne achiziții internaționale limitate.
Un element cheie este transferul producției pentru unitatea de propulsie (powerpack), considerată o tehnologie esențială pentru autonomia operațională a unui vehicul blindat. Realizarea acestei producții pe plan local ar permite dezvoltarea competențelor de mentenanță și suport logistic independente.
Parteneriate industriale și integrarea furnizorilor locali
Strategia prevede o localizare etapizată și pentru sisteme de artilerie autopropulsată, cu progresivă internalizare a subsistemelor de mobilitate, transmisii și distribuție a energiei, pe măsură ce capacitățile de producție se extind.
Inițiativa a identificat deja peste 30 de companii românești ca potențiali parteneri în lanțul de aprovizionare. Scopul nu este doar subcontractarea punctuală, ci integrarea furnizorilor locali în rețele de producție internaționale, astfel încât firmele românești să poată produce componente cheie pentru sisteme terestre.
Partenerii propuși provin din segmente variate: producători structurali, specialiști în optică, furnizori de soluții de protecție și constructori de sisteme hidraulice. Toți acești furnizori ar urma să fie sprijiniți pentru a obține certificări de calitate recunoscute la nivel internațional, sporindu-le competitivitatea pe piețele externe.
Pachetul industrial de 1,3 miliarde de euro și capabilități viitoare
Pachetul industrial prevăzut combină investiții în facilități de producție cu programe de cercetare și dezvoltare axate pe sisteme de apărare viitoare. Investițiile directe vizează centre integrate de producție și testare pentru artilerie autopropulsată și vehicule blindate, susținute de transfer de tehnologie și dezvoltarea competențelor inginerești.
Propunerea include și dezvoltarea unei producții interne de drone printr-un program național de producție locală, precum și crearea unui hub pentru vehicule terestre fără pilot (UGV) capabil să realizeze platforme electrice și hibride de diverse dimensiuni. Sunt vizate, de asemenea, acorduri pentru localizarea unor sisteme de rachete ghidate, producția de piese de schimb și componente de mentenanță pentru operatorii regionali.
Pe latura cercetării, proiectul propune parteneriate pe termen lung pentru dezvoltarea capabilităților ISR și de avertizare timpurie, soluții de analiză a imaginilor susținute de inteligență artificială și tehnologii maritime fără pilot pentru contracararea minelor navale, elemente cu relevanță pentru securitatea în regiunea Mării Negre.
Estimările proiectului indică o valoare economică totală de aproximativ 14,4 miliarde de euro pentru economia națională și susținerea a peste 9.400 de locuri de muncă directe și indirecte în ecosistemul industrial de apărare.
O alegere strategică pentru viitorul apărării României
Factorii de decizie trebuie să decidă dacă cheltuielile pentru apărare vor servi doar achiziției de echipamente sau și construirii unei capacități industriale naționale durabile. Inițiativa propune că prin localizare, transfer de tehnologie și investiții industriale pe termen lung, fiecare euro alocat apărării poate contribui direct la întărirea puterii economice și industriale a României.
Dacă propunerea se implementează conform planului, primele exemplare de artilerie autopropulsată și vehicule blindate produse în România ar putea ieși de pe liniile de asamblare spre finalul acestui deceniu.
„În acel moment, întrebarea despre unde ajung fondurile pentru apărare ar putea deveni mult mai puțin presantă”, a spus Lino Lim. „Pentru că o mare parte din acea valoare va rămâne în industria de apărare a României, consolidând în același timp baza industrială de apărare a flancului estic al NATO.”
