Ștergerea identității ucrainene: cum accelerează rusificarea teritoriilor ocupate
În ciuda declarațiilor optimiste ale liderului american despre „progrese uriașe” spre pace, realitatea de pe teren arată o altă direcție: autoritățile ruse intensifică măsurile menite să anuleze identitatea ucraineană în zonele ocupate. Un plan de pace în 28 de puncte, lansat recent, a generat speranțe diplomatice, însă multiple semnale indică faptul că Moscova nu schimbă obiectivele strategice.
Ștergerea identității ucrainene – decret, scopuri și consecințe
Un decret publicat în noiembrie, cu aplicabilitate din 2026 și un orizont planificat până în 2036, are ca scop declarat consolidarea unei identități civice a administrației ocupante în aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei. Documentul laudă operațiunea militară prin expresia „restaurat unitatea teritorială istorică a statului rus”, iar în practică înseamnă continuarea unor politici ce vizează eliminarea simbolurilor, limbii și instituțiilor ucrainene.
Pe teritoriile controlate, această politică se traduce prin intimidare sistematică, arestări și dispariții forțate ale persoanelor vizibile în comunitate: oficiali locali, jurnaliști, lideri religioși, activiști sau veterani. O anchetă internațională din primăvara lui 2025 a concluzionat că aceste practici pot fi încadrate drept crime împotriva umanității.
Metodele de subjugare folosite în zonele ocupate
- Presiune administrativă: impunerea cetățeniei ocupantului, iar refuzul atrage pierderea accesului la servicii esențiale (sănătate, pensii, utilități bancare).
- Evacuări și deportări: o lege adoptată în 2025 permite înlăturarea proprietarilor care nu acceptă noile documente de identitate.
- Controlul educației: copii forțați să urmeze programe care glorifică invazia și denigrează Ucraina; părinții primitori riscă măsuri de separare.
- Distrugerea patrimoniului: scoaterea din uz a simbolurilor statale, a limbii și a instituțiilor culturale ucrainene.
Răpiri și deportări în masă – un atac la generațiile viitoare
Cea mai brutală componentă a strategiei rămâne însă deportarea copiilor. Autoritățile ocupante au transferat aproximativ 20.000 de minori în teritoriu controlat de ele, în cadrul unui proces de reeducare și asimilare forțată. Pentru aceste fapte, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare în 2023 pentru responsabilități la nivel înalt.
Pe fronturi, atacurile asupra civililor continuă: lovituri cu drone și raiduri menite să terorizeze populația – un mod de operare descris de anchetatori ca „safari uman”. Raportele internaționale cataloghează multe dintre aceste acțiuni drept crime de război și observă o creștere semnificativă a victimelor civile: cu 27% în primele zece luni din 2025 față de aceeași perioadă anterioară.
Obiectivul final și implicațiile pentru diplomație
De la începutul conflictului, cererile de la masa negocierilor ale administrației ocupante au rămas constante: demilitarizare totală, restrângerea capacității de apărare și interzicerea cooperării militare cu state externe. În esență, se urmărește transformarea Ucrainei într-un stat slabit și izolat. Decretul recent, care vizează „crearea unei Ucraine fără ucraineni”, subliniază faptul că scopul nu este doar extinderea teritorială, ci schimbarea profundă a structurii demografice și culturale a regiunii.
Negocierile par a servi mai degrabă pentru a câștiga timp – pentru a reduce presiunea sancțiunilor, a fragmenta coeziunea occidentală și a reorganiza forțele militare – decât ca o cale spre o pace durabilă. Mai multă presiune internațională și determinare politică sunt, conform analiștilor, condiții necesare pentru a împiedica consolidarea definitivă a acestor politici.
Istoria internă a regimului conducător arată că proiectul de subjugare a Ucrainei a devenit, în ultimii ani, o componentă centrală a legitimității sale. Acceptarea unei soluții care ar lăsa majoritatea teritoriilor sub influență externă ar fi imposibil de explicat publicului intern fără a fi percepută drept un eșec major.
Rămâne esențial ca decidenții externi să distingă între negocieri sincere și tactici menite să amâne consecințele, pentru a nu normaliza o pace care ar conserva o politică de erodare a identității naționale.
