Marius Țeicu revine în lumina reflectoarelor
Marius Țeicu și Angela Similea rămân nume emblematice ale muzicii ușoare românești, iar colaborarea lor a produs hituri care au marcat o întreagă generație. Dintre toate creațiile încredințate Angelei, melodia „Nu-mi lua iubirea, dacă pleci” este considerată de mulți cea mai reprezentativă din perioada comunistă. În curând, cei doi artiști se vor reîntâlni în public, ocazie legată de un eveniment de suflet anunțat de un apropiat al lor pentru o publicație.
Lansarea biografiei readuce revenirea lui Marius Țeicu în lumina reflectoarelor
După decenii de colaborări și turnee, viața artistică a compozitorului revine în atenția publică prin lansarea unei cărți care sintetizează cariera sa. Volumul, scris de Oana Georgescu și intitulat „Marius Țeicu, un artist între «Oameni»”, urmează să apară la o editură de profil. Anunțul a venit din partea prezentatorului Octavian Ursulescu, care i-a însoțit frecvent în turnee:
„Abia aștept s-o revăd pe Angela Similea, peste puțin timp, la lansarea cărții biografice dedicate lui Marius Țeicu, în paginile căreia este prezentă cu episoade unice ale carierei sale exemplare”.
Evenimentul marchează, totodată, o revenire în centrul atenției la opt ani după tragedia personală suferită de compozitor, când și-a pierdut fiica Patricia, răpusă de o formă rară de leucemie.
Colaborarea și începuturile: profesor și elev
În anii ’60-’70, cei doi artiști au construit împreună numeroase șlagăre romantice care au ajuns la inimile publicului. Compozitorul a povestit despre începuturile sale didactice și despre tânăra Angela, pe care a avut-o ca elevă:
„La Şcoala Populară de Arte, unde am ajuns după terminarea facultăţii, în ’68, am fost numit profesor corepetitor la clasa de canto a reputatei profesoare Florica Orăscu. Acolo am avut elevi aşa – Angela Similea, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu”.
Apărarea unei artiste: reacții și empatie
Recent, după o apariție la funeraliile unui coleg de breaslă, au apărut comentarii răutăcioase la adresa Angelei, critici legate de vârstă. Octavian Ursulescu a sărit imediat în apărarea sa, atrăgând atenția asupra lipsei de respect față de artiști:
„Cât de răi pot fi unii oameni! Oare cel care a exclamat privind-o pe Angela că a «îmbătrânit» va fi fiind oare vreun nemuritor? Toți suntem tributari scurgerii neiertătoare a timpului, iar artiștii, firește, sunt mereu sub lupa publicului, un public însă, în cea mai mare parte, generos, înțelegător, privindu-i cu dragoste și cu duioșie pe cei care ne-au adus lumină și bucurie în suflete de-a lungul anilor, dintre care unii au fost de-a dreptul cenușii.”
Ursulescu a mai subliniat că gestul Angelei la despărțirea de unul dintre corifeii muzicii ușoare a fost unul sincer și profund: „A venit transfigurată de durere, naturală, nefardată, iar cel cu exclamația aceea oribilă, lipsită de respect, ar trebui să știe că între un concert sau filmare și o înmormântare este o diferență ca de la cel la pământ”.
Moștenirea artiștilor mari
Referitor la valorile generației care a scris istorie în muzica românească, Octavian Ursulescu a ţinut să amintească o replică emblematică care ilustrează atitudinea demnă a marilor muzicieni: „Știți cum replica Horia Moculescu acelora care-i spuneau: «Vai, maestre, ce ați mai îmbătrânit!»? Generos, muzicianul de clasă de care ne-am despărțit zilele trecute le dorea să ajungă la vârsta lui… Am revăzut-o pe Angela Similea la lansări de discuri, la Teatrul Național sau la casa de cultură din Chiajna și pot să vă spun că este la fel de elegantă și de frumoasă cum o știm. Artiștii mari nu îmbătrânesc și nu mor niciodată!”.
Revenirea lui Marius Țeicu în lumina reflectoarelor, prin intermediul acestei cărți și al întâlnirilor publice, este o ocazie de a celebra o carieră de excepție și de a onora memoria celor care au contribuit la istoria muzicii ușoare românești.
