Triburi care o înconjoară pe Ursula von der Leyen: cine o amenință din interior și din afară
Două moțiuni de cenzură sunt dezbătute astăzi în Parlamentul European și ambele o vizează pe Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene din 2019. Deși a supraviețuit și altor voturi de încredere, ea se confruntă acum cu presiuni simultane din mai multe direcții. O analiză realizată de jurnaliștii unei publicații europene identifică principalele grupuri care îi pun probleme politice.
Triburi care o înconjoară pe Ursula von der Leyen: un ghid rapid
Din sediul Comisiei, ea trebuie să facă față unor adversari foarte diferiți: de la activiști de mediu dezamăgiți la parteneri politici care au ajuns să-i conteste deciziile. Majoritatea acestor grupuri nu colaborează între ele, ceea ce îi oferă un avantaj – dușmanul rămâne fragmentat.
Iubitorii naturii dezamăgiți
Ecologiștii și activiștii pentru climă s-au arătat profund nemulțumiți de direcțiile adoptate la începutul celui de-al doilea mandat al președintei Comisiei. În timp ce în mandatul anterior cadrul politic pus în jurul Pactului verde a fost o prioritate, abordarea recentă pare să favorizeze reducerea birocrației și stimularea industriei pentru a revigora o economie europeană slăbită – decizii percepute ca fiind mai puțin prietenoase cu mediul.
Propunerile legislative etichetate drept pachete „omnibus” au stârnit temerea că progresele în materie de mediu ar putea fi diluate. Au existat și inițiative controversate, precum revizuirea directivei anti-greenwashing sau amânarea aplicării unui regulament privind defrișările, ceea ce a amplificat frustrarea susținătorilor agendei verzi.
De ce îi pun probleme: chiar dacă influența lobby-ului ecologist a scăzut după alegerile recente, activiștii rămân importanți pentru adoptarea anumitor legi și pentru capacitatea de a mobiliza proteste care atrag atenția publică.
Ce spun ei cu voce tare: „Credeam că Ribera va avea mai multă influență și va reuși să salveze Green Deal, dar von der Leyen nu face decât să distrugă agenda verde a UE”.
Ce gândesc cu adevărat: „De fapt, o iubim pe von der Leyen pentru că este una dintre ultimele persoane din cadrul PPE care se preocupă cu adevărat de politica climatică.”
Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Știi ce, von der Leyen ar trebui să ia mai des avionul privat de la Bruxelles la Luxemburg.”
Cei care urăsc
Un număr tot mai mare de politicieni veniți din afara establishmentului se bucură să conteste fiecare inițiativă a președintei Comisiei, transformând atacul constant într-un pilon al campaniilor lor. Parlamentul European are acum mai mulți reprezentanți din extremele spectrului politic, iar moțiunile de neîncredere de săptămâna aceasta au fost inițiate de grupuri de ambele părți.
Aceste forțe eurosceptice sau radicale sunt tot mai vocale la nivelul continentului, iar retorica anti-UE a devenit frecventă. Ele folosesc cu eficiență rețelele sociale pentru a viraliza mesaje scurte care pot anula, în percepția publică, argumentele mai elaborate ale Comisiei.
De ce îi pun probleme: nu blochează întotdeauna legislația prin vot, dar domină agenda publică și transformă dezbaterile în titluri puternice de presă.
Ce spun ei cu voce tare: „Von der Leyen este diavolul întruchipat, iar Comisia ei nu face decât să înrăutățească viața oamenilor”.
Ce gândesc ei cu adevărat: „Trăiască Ursula! Dacă nu ar exista, ar trebui să o inventăm”.
Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Tocmai am citit integral ultima propunere a Comisiei și am dori să ascultăm în liniște ce spune von der Leyen despre ea înainte de a ajunge la o evaluare sobră”.
Trădătorii
Nu sunt dușmani exteriori, ci foști aliați care își schimbă atitudinea. Președinta Comisiei vine din rândul marii familii politice de centru-dreapta și trebuie să navigheze conflictele interne dintre delegațiile naționale ale partidului său.
Interesele divergente din cadrul formațiunii sale și necesitatea de a echilibra diferite opțiuni politice în comisie o pun uneori în contradicție cu propria tabără. Decizii legate de relațiile cu anumite țări sau poziții în dosare sensibile au generat critici dure din partea unor membri importanți ai formațiunii.
De ce îi pun probleme: partidul ei este esențial în Parlament – fără sprijinul său, implementarea agendei devine aproape imposibilă.
Ce spun ei cu voce tare: „Ursula von der Leyen este liderul unui PPE unit.”
Ce gândesc ei cu adevărat: „Avem această oportunitate uriașă de a face orice vrem, jucând stânga împotriva extremei drepte. Și ea încă îi favorizează pe acești ratați?!”
Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Socialiștii sunt a doua forță politică din Europa, așa că ar trebui să îi ascultăm cu siguranță.”
Euro-puritanii
Un grup critic o acuză că slăbește instituțiile europene și că ar delega prea mult din putere altor actori sau că ar fi acceptat compromisuri comerciale considerate detrimentale. Unii i-au reproșat în special concesii în negocieri comerciale externe și decizii care, în opinia lor, nu apără suficient interesele anumitor sectoare din UE.
Ei denunță și procedurile rapide de adoptare a unor măsuri, care ar exclude în practică rolul Parlamentului în stabilirea agendei. Exemplele liderilor care au folosit astfel de mecanisme pentru fonduri sau pachete financiare au stârnit nemulțumiri puternice.
De ce îi pun probleme: pot face mult zgomot în interiorul cercurilor de la Bruxelles și în mass-media, punând presiune pentru mai multă transparență și control parlamentar.
Ce spun ei cu voce tare: „UE nu este doar o piață, ci o comunitate bazată pe valori. Trebuie să spunem asta Comisiei. Din nou.”
Ce gândesc cu adevărat: „Ursula subminează UE – dar poate că nu ar trebui să o presăm prea tare, s-ar putea să ne ofere totuși un loc de muncă.”
Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Ștergerea mesajelor? Păi, asta e doar igiena tehnologică modernă.”
Păpușarii
Deși Comisia are un rol executiv tot mai vizibil, liderii naționali rămân cei care dețin puterea reală: ei au numit-o și, la nevoie, pot forța schimbări. Critici venite recent din partea unor șefi de guvern sau lideri naționali arată că opoziția față de anumite inițiative poate veni din partea celor care i-au asigurat funcția.
Disputele legate de acorduri comerciale, obiective climatice ambițioase sau inițiative de securitate au generat reticență printre liderii naționali, iar chiar susținători tradiționali pot trece la critici publice.
De ce îi pun probleme: ei au puterea de a o numi sau de a o demite – și nu ezită să-și facă vocea auzită atunci când interesele naționale sunt în joc.
Ce spun ei cu voce tare: „Nu ne preocupă voturile de neîncredere din Parlamentul European. Noi suntem cei care deținem controlul.”
Ce gândesc ei cu adevărat: „Ea face ce îi cerem noi, dar e minunat să avem un sac de box la Bruxelles pe care să dăm vina când lucrurile se întorc împotriva noastră acasă.”
Ce nu ar spune niciodată: „Cred că ea ar putea fi mai puternică decât toți bărbații de la această masă.” (Ceea ce Donald Trump a spus de fapt în timpul unei întâlniri din august cu von der Leyen și câțiva lideri naționali ai UE.)
Acest inventar al grupurilor politice oferă o imagine asupra mecanismelor de presiune și sprijin din jurul președintei Comisiei și explică de ce actuala criză politică se poartă pe mai multe fronturi.
