Păstrarea amintirilor: Rita Sumayla trăiește doliu trei ani după moartea mamei
Au trecut trei ani de când Rona Hartner a murit, dar pentru fiica sa, Rita Sumayla, viața pare să fi rămas blocată în ziua pierderii. Apartamentul în care cele două locuiau a rămas practic neschimbat, iar Rita nu este pregătită să renunțe la obiectele care îi amintesc de mamă.
Păstrarea amintirilor în locuința rămasă intactă
Sora artistei, Rinda Hartner, a explicat recent că familia îi respectă modul de a-și trăi doliul și nu forțează nicio schimbare în spațiul în care Rita își păstrează legătura cu mama ei. În fiecare an, apropiații se reunesc la locul de veci pentru a-i cinsti memoria și a menține vie amintirea artistei.
Pentru Rita, hainele, parfumurile și produsele de îngrijire ale mamei nu sunt simple obiecte, ci elemente care îi mențin prezența. Astfel, apartamentul nu a fost reorganizat, iar familia a acceptat să nu mute sau să deranjeze nimic din locul în care cele două au trăit.
„În continuare este greu și Rita știe că nu o putem înlocui pe mama ei.
Încercăm să facem în așa fel încât durerea să-i fie mai ușoară. Ea păstrează și acum lucrurile mamei ei, nu s-a atins de ele. Timp de 3 ani toate au rămas la fel, casa arată identic ca în ziua în care Rona s-a dus.
Mama noastră stă cu ea iar Rita îi mai spune „să nu cumva să mori și tu’. Nu ne lasă să mutăm nimic, nici măcar să ștergem praful.
Parfumurile, cremele începute, totul a rămas acolo, de 3 ani. Încă nu a reușit să treacă peste partea asta.
Noi îi respectăm tranziția asta, doliul ei”
Doliu și legătura prin obiecte personale
Pierderea unei figuri parentale schimbă profund viața, indiferent de vârstă, iar în cazul Ritei procesul de desprindere este unul lent și dureros. Familia nu împinge pentru o vindecare rapidă; în schimb, îi oferă Ritei timpul și spațiul necesar pentru a-și păstra ritmul personal de doliu.
Apartamentul a devenit astfel un loc al memoriei: fiecare obiect păstrat funcționează ca o punte concretă între fiică și copilăria sau viața pe care a avut-o alături de mama sa. Pentru moment, renunțarea la aceste lucruri ar echivala cu o despărțire prea bruscă, iar familia înțelege și acceptă acest lucru.
Păstrarea amintirilor: viața artistei și momentele care au marcat-o
Rona Hartner a avut o viață intensă și plină de întâmplări care au alimentat imaginea sa publică. A povestit în trecut despre perioada în care a plecat să locuiască în Franța, despre o dragoste care a schimbat totul și despre începuturile dificil de la distanță, când avea foarte puține lucruri personale.
„Am plecat la o filmare și, acolo, l-am văzut pe bărbatul vieții mele, la o emisiune, față în față și am decis că rămân(…) Dragoste la prima vedere, o nebunie. Am rămas cu o valiză minusculă, cu trei haine în ea și cu două pixuri.
Adică, am rămas cu nimic, în Franța, de pe o zi pe alta, deoarece consumasem toți banii pe care îi luasem și l-am rugat pe Dumnezeu, m-am dus într-o biserică care era goală, m-am pus pe jos, ca o cruce, și i-am zis lui Dumnezeu „Dă-mi și mie un apartament gratis, la Paris, imediat, că m-am îndrăgostit de un băiat. Nu știu unde locuiește, dar, te rog, în cartier la el„.
Artista povestea că, după acea rugăciune, a primit dintr-un motiv pe care l-a perceput ca miraculos posibilitatea de a locui gratuit într-un apartament aproape de bărbatul respectiv. Acea perioadă a rămas una dintre cele mai vii amintiri din viața ei.
„Eu nu cunoșteam Parisul decât cu taxiul, adică, eu nu știam să mă descurc.
Și zic: „Te rog frumos, dă-mi un apartament gratis, trei luni, până îmi intră banii de la alte filme, să pot să rămân„. Și, a doua zi, am avut un apartament gratis, pe strada perpendiculară cu iubitul meu.
Ne vedeam pe stradă, din greșeală, că, pe vremea aia, nu aveam nici telefon, nici nimic, ne vedeam din greșeală și era cea mai mișto iubire de dragoste. Urca, eu eram la etajul unu, el urca pe afară, noaptea, să vină, să mă vadă. Deci, iubire din aia, ca în filme”
Într-o altă rememorare, artista a descris persoana care i-a oferit locuința gratuită și cum acest gest a rămas în mintea ei ca pe o dovadă a sprijinului primit într-un moment de nevoie.
„Doamne, te rog din suflet, nu te-am rugat niciodată ceva material, dar știu de la botez că tu poți să ne dai și material. Așa că, te rog acum, dă-mi un apartament gratis, la Paris, imediat, că nu mai aveam casă.
A doua zi, un tip care era născut în aceeași zi cu botezul meu catolic, de Sfânta Agatha, Philippe Rochet, este acum în Rai, n-am uitat niciodată și ani de zile l-am sunat de ziua lui… A doua zi un tip pe care nu-l cunoșteam mi-a dat un apartament gratis”
Trei ani de la plecare: familia continuă să păstreze amintirea
Moartea artistei a lăsat un gol adânc în familie, iar decizia Ritei de a nu modifica spațiul în care a trăit alături de mamă este o modalitate de a-și prelungi legătura cu aceasta. Obiectele, fotografiile și poveștile rămân mijloace prin care memoria este păstrată vie de cei apropiați.
Familia respectă ritmul Ritei și îi oferă timpul necesar pentru a parcurge procesul de doliu, iar astfel amintirea Ronei Hartner continuă să fie prezentă în viața celor care au iubit-o.
