Criză energetică provocată de scăderea debitului Dunării: ce se întâmplă și cine poartă responsabilitatea
România se confruntă cu o criză hidrologică și energetică agravată de secetele repetate: debitul Dunării la intrarea în țară a scăzut la 1.550 metri cubi pe secundă la 1 august 2026, comparativ cu o medie obișnuită de circa 4.700 m3/s, apropiindu-se de minimul istoric de 1.400 m3/s înregistrat în 1985. Scăderea fluxului a redus semnificativ capacitatea de răcire și de producție a unor centrale, ceea ce a forțat doi mari producători auto să suspende activitatea temporar pentru a ușura presiunea asupra sistemului energetic.
Expertiza și acuzațiile către clasa politică
Expertă în domeniul energetic, Eugenia Gușilov, atrage atenția că întârzierile în modernizarea și finalizarea unor centrale au amplificat impactul secetei. Potrivit ei, deciziile politice care au amânat investiții esențiale sunt o cauză principală a fragilității actuale a sistemului, iar clasa politică „a ales să „mintă alegătorii” în loc să își asume măsurile necesare pentru asigurarea securității energetice în contextul schimbărilor climatice.”
Efectul imediat a fost o lipsă de capacitate suplimentară care să compenseze reducerea produsă de oprirea parțială a unor reactoare nucleare. Expertiza subliniază că, dacă proiectele de modernizare și reconstrucție ale unor termocentrale ar fi fost duse la bun sfârșit, deficitul de aproximativ 1.400 MW creat de reducerea producției nucleare ar fi putut fi acoperit.
“Criza energetică ar fi fost mai ușor de gestionat dacă centrala pe gaze de la Turceni ar fi fost deja funcțională, deoarece am fi avut la dispoziție capacități de producție gata de utilizat. Așadar, nu ar fi fost mai simplu? În prezent, premierul se află în dificila situație de a negocia cu marii consumatori industriali pentru a reduce consumul, economisind 100 MW ici și 900 MW colo, adică pentru a convinge lumea să consume mai puțin.
“Dacă însă centralele ar fi fost deja finalizate – inclusiv investiția iordanienilor de la Mintia, de 1.700 MW, care trebuia să intre în funcțiune anul acesta – atunci oprirea a două reactoare de la Cernavodă, care asigură împreună aproximativ 1.400 MW, nu ar fi reprezentat o problemă, pentru că Mintia ar fi furnizat de una singură 1.700 MW. Și însumat, centralele de la Turceni cu Ișalnița ar fi produs 1.350 MW”
Argumentele despre atașamentul față de cărbune
Experta critică reticența politică de a renunța la dependența de centralele pe cărbune și etichetează strategia drept un populism care a preferat promisiunile electorale în locul reconversiei profesionale și al planificării pe termen lung. Acest comportament a menținut în funcțiune infrastructuri învechite și a blocat tranziția către surse și tehnologii mai flexibile.
“Întreaga problemă provine din faptul că politicienii nu au dorit să își asume la timp măsurile necesare pentru combaterea schimbărilor climatice, iar un factor important îl reprezintă atașamentul aproape bolnăvicios al României față de termocentralele pe cărbune, atașament care se manifestă mai ales în mediul politic.
“Este inadmisibil să minți oamenii în față, promițându-le că te vei lupta pentru păstrarea locurilor de muncă din minele de cărbune și pentru menținerea termocentralelor, când știi foarte bine, încă din 2019, că aceste facilități urmează să fie închise, în loc să te ocupi de conversia profesională a oamenilor, pentru ca aceștia să lucreze în noile centrale. Politicienii noștri au ales să îi mintă cu bună știință.”
“În ceea ce privește PSD-ul, recunoaștem că are multe bube în cap și că i se pot aduce numeroase reproșuri. În schimb, în cazul PNL-ului, nu se poate spune că nu ar fi avut oameni pregătiți, educați, care să nu fi citit sau să nu fi înțeles direcția trasată de politica energetică a Uniunii Europene – o direcție care nu este de ieri sau de azi. Cu alte cuvinte, de douăzeci de ani ne îndreptăm în această direcție, iar în acest context, gestul de a ieși public și a promova altceva nu poate fi calificat decât drept populism ieftin”
Perspective și riscuri pentru anii următori
Specialista avertizează că efectele schimbărilor climatice vor aduce provocări tot mai severe și că, fără o planificare și investiții serioase, vulnerabilitatea sistemului energetic va crește. Lipsa unor măsuri adecvate acum va însemna costuri mai mari și situații mai dificile în viitor.
“Anii care urmează ne vor supune unor încercări mult mai mari decât ne-am imaginat, iar este evident că nu suntem pregătiți pentru aceste probe, deoarece, dacă am fi fost, nu am ajunge acum să discutăm despre cine își va întrerupe activitatea în plină vară – Dacia sau Ford – sau să le cerem oamenilor să nu mai consume energie după ora șapte seara. Aceasta este starea unei țări care nu a fost gospodărită cum trebuie, iar acum vine momentul plății, atunci când nimeni nu credea că va fi cazul, amânându-se problemele precum schimbările climatice sub pretextul altor priorități.
Măsuri imediate, efecte și limitări
Executivul a lansat apeluri la reducerea voluntară a consumului și a început negocieri cu marii consumatori industriali pentru a obține reduceri în orele de presiune. Primele semne sunt încurajatoare: consumul mediu în dimineața zilei a scăzut sensibil.
“Și se văd efectele în reducerea consumurilor de energie în aceste zile, de exemplu, față de alte ore ale zilei, în această dimineață am avut consumuri în medie cu 200 de megawați mai scăzute și se vede această acțiune a companiilor, de exemplu, legată de reducerea voluntară a consumurilor”
Autoritățile au anunțat și un mecanism de rezervă care permite limitarea consumului pentru companii mari, cu notificare prealabilă de 24 de ore, dacă măsurile voluntare nu sunt suficiente. În paralel, s-au agreat măsuri operaționale diferite pentru fiecare sector industrial, în funcție de profilul tehnologic și de riscurile pentru instalații.
“Orele de presiune sunt cele de seară și în discuțiile pe care le-am avut astăzi cu principalii consumatori, am convenit că fiecare dintre dânșii va lua măsuri pentru reducerea voluntară a consumurilor în orele de seară, funcție de profilul pe care îl au, funcție de tehnologia pe care o operează, pentru că unii pot să oprească exact într-un anumit interval orar și pot reporni ușor fără să li se afecteze procesul de producție”
“De asemenea, fac un apel către autoritățile locale, către toate instituțiile publice ca la orele serii să reducă activitățile care țin de clădiri, de iluminatul arhitectural, iar acolo unde au sisteme de telegestiune privind iluminatul public, să regleze intensitatea luminoasă în așa fel încât prin scăderea acesteia să genereze economii între ora 20:00 și 01.00, de când se aprinde, de exemplu, iluminatul public și până la ora 23:00”
Pe termen mediu și lung, soluția rămâne accelerarea investițiilor în capacități flexibile și mai puțin dependente de resurse fragile, precum și programe de reconversie profesională pentru a reduce costul social al tranziției energetice.
